duminică, 19 decembrie 2010
advaita vedanta
in lipsa discomfortului (parikheda), controlul (nigraha) mintii (manas) se poate produce in egala masura ca si golirea oceanului picatura cu picatura, cu ajutorul unui fir de iarba.
miercuri, 1 decembrie 2010
carlos castaneda - cealalta realitate - 2
A-ti refuza ceva este o ingaduinta si nu-ti recomand asa ceva.
Ingaduinta de a-ti nega ceva e de departe cea mai rea. Ea ne face sa credem ca suntem cineva, cand in realitate santem doar fixati in noi.
In fiecare din noi exista un orificiu asemanator cu portiunea moale din varful capului unui copil, care se inchide cu varsta, portita aceasta insa se deschide pe masura ce-ti dezvolti vointa, se afla in zona abdominala in locul fibrelor luminoase, este o deschidere care permite ca prin spatiul respectiv sa se avante vointa, ca o sageata.
Vointa este ceva care te poate face sa reusesti, atunci cand gandurile tale iti spun ca vei fi infrant. Vointa este cea ce te face invulnerabil, te poate trimite printr-un perete, prin spatiu, in luna, daca doresti.
Lumea este cea pe care o percepem noi, in orice maniera am alege s-o percepem.
'Perceperea lumii' presupune un proces de intelegere a tot ceea ce ni se prezinta, aceasta 'perceptie' particulara este facuta cu simturile noastre si cu vointa.
Moartea este un partener de neinlocuit, care sta langa noi pe pat. Fiecare particica minuscula de cunoastere care devine putere, are ca forta centrala moartea. Moartea da o ultima atingere, si tot ceea ce e atins de ea devine intr-adevar putere.
Fara constiinta mortii ne-ar lipsi potenta necesara, concentrarea necesara, care transforma timpul normal al cuiva pe pamant in putere magica.
Ideea mortii iminente, in loc sa devina o obsesie, devine o indiferenta.
Doar ideea mortii este cea care il face pe om sa fie destul de detasat ca sa nu-si refuze nimic. Doar ideea mortii confera unui om destula detasare, astfel incat sa devina incapabil sa se abandoneze oricarui lucru.
Un om detasat, stie ca n-are nici o posibilitate de a-si tine moartea la distanta, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie sa inteleaga perfect ca alegerea sa este responsabilitatea lui, si ca, o data ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recriminari. Cu constiinta mortii sale, cu detasarea sa, si cu puterea deciziilor sale, luptatorul isi aranjaza viata intr-o maniera strategica.
Ingaduinta de a-ti nega ceva e de departe cea mai rea. Ea ne face sa credem ca suntem cineva, cand in realitate santem doar fixati in noi.
In fiecare din noi exista un orificiu asemanator cu portiunea moale din varful capului unui copil, care se inchide cu varsta, portita aceasta insa se deschide pe masura ce-ti dezvolti vointa, se afla in zona abdominala in locul fibrelor luminoase, este o deschidere care permite ca prin spatiul respectiv sa se avante vointa, ca o sageata.
Vointa este ceva care te poate face sa reusesti, atunci cand gandurile tale iti spun ca vei fi infrant. Vointa este cea ce te face invulnerabil, te poate trimite printr-un perete, prin spatiu, in luna, daca doresti.
Lumea este cea pe care o percepem noi, in orice maniera am alege s-o percepem.
'Perceperea lumii' presupune un proces de intelegere a tot ceea ce ni se prezinta, aceasta 'perceptie' particulara este facuta cu simturile noastre si cu vointa.
Moartea este un partener de neinlocuit, care sta langa noi pe pat. Fiecare particica minuscula de cunoastere care devine putere, are ca forta centrala moartea. Moartea da o ultima atingere, si tot ceea ce e atins de ea devine intr-adevar putere.
Fara constiinta mortii ne-ar lipsi potenta necesara, concentrarea necesara, care transforma timpul normal al cuiva pe pamant in putere magica.
Ideea mortii iminente, in loc sa devina o obsesie, devine o indiferenta.
Doar ideea mortii este cea care il face pe om sa fie destul de detasat ca sa nu-si refuze nimic. Doar ideea mortii confera unui om destula detasare, astfel incat sa devina incapabil sa se abandoneze oricarui lucru.
Un om detasat, stie ca n-are nici o posibilitate de a-si tine moartea la distanta, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie sa inteleaga perfect ca alegerea sa este responsabilitatea lui, si ca, o data ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recriminari. Cu constiinta mortii sale, cu detasarea sa, si cu puterea deciziilor sale, luptatorul isi aranjaza viata intr-o maniera strategica.
vineri, 26 noiembrie 2010
epictet - 2 - manualul
Sa nu cumva sa crezi ca poti astepta toate fara munca incordata.
Fata de unele se impune renuntarea, fata de altele amanarea.
Nu fenomenele naturii chinuie pe oameni, ci parerile oamenilor despre dansele. Asa, bunaoara, moartea nu are nimic de temut.
Boala invinge corpul, dar nu si vointa.
Pentru toate exista o limita undeva, dar pentru tine nu exista.
Nu zice niciodata: 'Am pierdut cutare lucru.' ci 'L-am dat inapoi.'
Cand te vezi laudat uita-te bine daca n-ai gresit cararea ta.
Daca ai ajuns ca din bucate insirate inaintea ta sa nu iei nimic, atunci nu esti numai oaspetele zeilor, ci egalul lor.
Nu uita ca esti un actor intr-o drama aleasa de cineva mai mare decat tine; vei juca putin daca a ales-o scurta, mult daca a ales-o lunga.
Atat e al tau: sa joci frumos rolul primit, dar alegerea lui nu e treaba ta.
Esti invincibil daca nu te prinzi in lupte dincolo de sfera puterii tale.
Imparat, prefect, consul - nimicuri; om liber, aceasta e totul.
Nici vorba rea si nici batul care te loveste nu te doare, ci parerea ta despre dansele. Si asa, la inceputul oricarei dureri, vei gasi indata, nu un lucru, ci o parere a ta despre acel lucru. Cauta dar, inainte de toate, sa nu te rapeasca imediat parerea.
Moartea si exilul si toate ororile sa le ai deapururi inaintea ochilor tai. Dar mai ales moartea. Si atunci nu vei cadea prea jos, si nici nu te vei inalta cu gandul prea sus.
Scopul naturii se vede din lucrurile recunoscute de toti.
La orice lucru, cantareste bine inceputurile si urmarile lui. caci nu toti avem toate darurile, ci unii unele, si altii altele.
Raul nu poate veni niciodata din sfera lumii externe care nu depinde de noi.
Taci cat mai mult, vorbeste numai cand trebuie si cat mai scurt. Placerea ce o ai tu de a povesti, n-o au si cei dimprejur de a te asculta.
Daca iei un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau, iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat ramane.
Fii bun cu cine te insulta. Si zi oricand: 'Asa i s-a parut lui.'
Orice lucru are doua torti: de una poti sa-l ridici, de alta nu.
Iar de cumva vreunul te face prost, si tu nu-i dai nici o atentie, sa stii ca esti la inceputul intelepciunii. Oare oaia arata ciobanului cata iarba a mancat? Nu. Dar dupa ce a mistuit-o da atata lana si atata lapte. Asa si tu: Nu ameti lumea cu filosofia ta, ci arata la ce fapte ai ajuns, dupa ce ai pus-o in practica.
Semnul prostului: nici binele nici raul el nu-l asteapta de la dansul ci numai de la altii.
Semnul inteleptului: Binele si raul il asteapta numai de la dansul.
Semnul celui care inainteaza pe calea intelepciunii: nu ocaraste pe nimeni, si nu lauda pe nimeni; nu se plange de nimeni si nu da vina pe nimeni; nu vorbeste nimic de sine, nici ca este mare, nici ca stie multe. nu i-a mers bine o treaba? El este cauza. Il lauzi? Rade de tine. Il ocarasti? Tace si nu se supara. El a smuls din sine toata dorinta, si si-a indreptat toata energia catre indreptarea slabiciunilor firii sale omenesti.
Masura este armonia sufletului sau, si putin ii pasa daca lumea il ia drept un prost ori un incult. Intr-un cuvant, el nu se mai teme decat de sine, ca de un dusman, care mereu ii pune lanturi dinainte.
Daca te temi de moarte, de boala sau de saracie, vei fi nefericit.
Nu pretinde ca lucrurile sa se intample asa cum doresti tu, ci asa cum se intampla, si vei prospera intotdeauna.
Partea intai si cea mai necesara din filosofie este acea privitoare la punerea in practica a teoriilor.
Fata de unele se impune renuntarea, fata de altele amanarea.
Nu fenomenele naturii chinuie pe oameni, ci parerile oamenilor despre dansele. Asa, bunaoara, moartea nu are nimic de temut.
Boala invinge corpul, dar nu si vointa.
Pentru toate exista o limita undeva, dar pentru tine nu exista.
Nu zice niciodata: 'Am pierdut cutare lucru.' ci 'L-am dat inapoi.'
Cand te vezi laudat uita-te bine daca n-ai gresit cararea ta.
Daca ai ajuns ca din bucate insirate inaintea ta sa nu iei nimic, atunci nu esti numai oaspetele zeilor, ci egalul lor.
Nu uita ca esti un actor intr-o drama aleasa de cineva mai mare decat tine; vei juca putin daca a ales-o scurta, mult daca a ales-o lunga.
Atat e al tau: sa joci frumos rolul primit, dar alegerea lui nu e treaba ta.
Esti invincibil daca nu te prinzi in lupte dincolo de sfera puterii tale.
Imparat, prefect, consul - nimicuri; om liber, aceasta e totul.
Nici vorba rea si nici batul care te loveste nu te doare, ci parerea ta despre dansele. Si asa, la inceputul oricarei dureri, vei gasi indata, nu un lucru, ci o parere a ta despre acel lucru. Cauta dar, inainte de toate, sa nu te rapeasca imediat parerea.
Moartea si exilul si toate ororile sa le ai deapururi inaintea ochilor tai. Dar mai ales moartea. Si atunci nu vei cadea prea jos, si nici nu te vei inalta cu gandul prea sus.
Scopul naturii se vede din lucrurile recunoscute de toti.
La orice lucru, cantareste bine inceputurile si urmarile lui. caci nu toti avem toate darurile, ci unii unele, si altii altele.
Raul nu poate veni niciodata din sfera lumii externe care nu depinde de noi.
Taci cat mai mult, vorbeste numai cand trebuie si cat mai scurt. Placerea ce o ai tu de a povesti, n-o au si cei dimprejur de a te asculta.
Daca iei un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau, iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat ramane.
Fii bun cu cine te insulta. Si zi oricand: 'Asa i s-a parut lui.'
Orice lucru are doua torti: de una poti sa-l ridici, de alta nu.
Iar de cumva vreunul te face prost, si tu nu-i dai nici o atentie, sa stii ca esti la inceputul intelepciunii. Oare oaia arata ciobanului cata iarba a mancat? Nu. Dar dupa ce a mistuit-o da atata lana si atata lapte. Asa si tu: Nu ameti lumea cu filosofia ta, ci arata la ce fapte ai ajuns, dupa ce ai pus-o in practica.
Semnul prostului: nici binele nici raul el nu-l asteapta de la dansul ci numai de la altii.
Semnul inteleptului: Binele si raul il asteapta numai de la dansul.
Semnul celui care inainteaza pe calea intelepciunii: nu ocaraste pe nimeni, si nu lauda pe nimeni; nu se plange de nimeni si nu da vina pe nimeni; nu vorbeste nimic de sine, nici ca este mare, nici ca stie multe. nu i-a mers bine o treaba? El este cauza. Il lauzi? Rade de tine. Il ocarasti? Tace si nu se supara. El a smuls din sine toata dorinta, si si-a indreptat toata energia catre indreptarea slabiciunilor firii sale omenesti.
Masura este armonia sufletului sau, si putin ii pasa daca lumea il ia drept un prost ori un incult. Intr-un cuvant, el nu se mai teme decat de sine, ca de un dusman, care mereu ii pune lanturi dinainte.
Daca te temi de moarte, de boala sau de saracie, vei fi nefericit.
Nu pretinde ca lucrurile sa se intample asa cum doresti tu, ci asa cum se intampla, si vei prospera intotdeauna.
Partea intai si cea mai necesara din filosofie este acea privitoare la punerea in practica a teoriilor.
miercuri, 24 noiembrie 2010
carlos castaneda - cealalta realitate - 1
Te gandesti prea mult la tine. Asta iti genereaza o oboseala ciudata, care te face sa blochezi lumea din jurul tau si sa te agati de argumentele tale. De aceea, tot ce obtii sunt doar probleme.
Plante psihotropice:
Cand te simti important devii greoi, stangaci, si te simti inutil. sa fii un om al cunoasterii inseamna sa fii liber si permeabil.
Fumul iti poate da viteza necesara pentru a surprinde o sclipire a lumii aceleia efemere.
Predilectia unui om al cunoasterii e ceva care te face sa stii.
'Intunericul' zilei e timpul cel mai bun pentru 'a vedea'.
Trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.
Cunoasterea e putere, si in clipa in care omul a luat-o pe drumul cunoasterii, el nu mai e raspunzator pentru ce se poate intampla celor ce vin in contact cu el.
Darurile puterii - apar atat de rar in viata cuiva, ele sunt unice si pretioase.
Oamenii reali arata ca niste oua luminoase cand 'ii vezi'.Neoamenii arata ca oamenii. Un caine nu poate fi niciodata pacalit, nici cioara.
Noi oamenii, stim foarte putine despre lume. Un coiot stie mai multe decat noi. Un coiot e greu de inselat de aparenta lumii.... ei vad aliatii; de obicei animalelor le e frica de ei, totusi daca sunt obisnuite sa 'vada' aliati, ii lasa in pace.
Unii oameni de pe strada nu sunt oameni.
Ingrijoreaza-te si gandeste-te inainte sa iei o decizie, dar dupa ce ai luat-o, elibereaza-te de ganduri si de griji, vor mai fi un milion de alte decizii de luat. Acesta este comportamentul luptatorului.
Un luptator se gandeste la moartea sa cand lucrurile devin neclare, pentru ca ideea mortii e singurul lucru care ne tempereaza spiritul.
Destinul nostru ca oameni este sa invatam, iar cel ce merge pe drumul cunoasterii e pregatit ca pentru razboi.
Pentru a deveni un om al cunoasterii, trebuie sa fii un luptator nu un copil plangaret. Trebuie sa te straduiesti fara sa cedezi, fara plangeri, fara eschivari, pana cand 'vezi'; doar ca sa realizesi atunci ca nimic nu conteaza.
Orbii nu rad niciodata. Corpurile lor tresar putin de impulsul rasului. Ei n-au prins niciodata partea comica a lumii si trebuie sa si-o imagineze. Rasul lor nu este clocotitor.
Trebuie sa vorbesti cu plantele inainte de a le culege. Pentru a 'vedea' plantele, trebuie sa le vorbesti personal. Trebuie sa ajungi sa le cunosti individual, plantele iti pot spune tot ce te intereseaza despre ele.
Un maestru vrajitor era un vultur, sau mai degraba aparea ca un vultur. Un vrajitor rau era un TECOLOTE, o bufnita, e ca un copil al noptii, pentru el cele mai folositoare animale erau pumele sau alte pisici salbatice, sau pasarile de noapte, in special bufnitele.
Totul este periculos.
Esti prea slab. Te grabesti cand ar trebui sa astepti, dar astepti cand ar trebui sa te grabesti.
Viata e grea, iar pentru un copil e oroarea insasi.
Daca nu ne umileste nimeni suntem rai.
Oamenii sunt ori invingatori ori infranti, si in functie de asta devin persecutori sau victime.
'Vederea' imprastie iluziile victoriei, infrangerii sau suferintei.
Trebuie sa astepti linistit, stiind ca astepti si stiind ce astepti. Asa se poarta un luptator.
Iar daca va fi o problema in a-ti onora promisiunea, atunci va trebui sa fii constient ca o faci. Apoi va veni un moment cand asteptarea ta se va tremina, si nu va mai trebui sa-ti onorezi promisiunea. Nu putem face nimic pentru viata celor pe care i-am ranit. Numai ei pot anula actiunea asta. Cum? Invatand sa-si anihileze dorintele. Atat timp cat se considera victime, viata lor va fi un iad. Si atat timp cat tu crezi acelasi lucru, promisiunea va fi valida.
Doar un luptator poate supravietui. El stie ca asteapta si stie ce asteapta. Iar in timp ce asteapta el nu doreste nimic, si astfel, orice lucru, cat de mic pe care-l primeste, este mai mult decat ii trebuie. Daca are nevoie sa manance, va gasi un mod, deoarece nu-i este foame, daca ceva il raneste, va gasi un mod de debarasa de asta, pentru ca nu-l doare. Sa-ti fie foame, sau sa te doara, inseamna ca omul s-a abandonat pe sine, si ca nu mai este un luptator, iar fortele foamei si a durerii il vor distruge.
Un luptator trebuie sa-si foloseasca vointa si rabdarea pentru a uita. De fapt, un luptator n-are la indemana decat vointa si rabdarea lui, si cu ele poate construi tot ce doreste.
Un luptator stie ca isi asteapta vointa. Vointa este ceva foarte clar si foarte puternic, care ne poate directiona actiunile. Vointa este ceva pe care omul o poate folosi, de exemplu pentru a castiga o batalie pe care, dupa toate calculele ar pierde-o.
Ceea ce ne face nefericiti este dorinta. Daca am invata sa ne reducem dorintele la zero, cel mai mic lucru pe care l-am primi ar fi un adevarat cadou.
Sa fii sarac, sau sa doresti, sunt doar ganduri, si la fel sunt ura, foamea sau durerea; in asta consta puterea pe care o avem pentru a ne opune fortelor care se manifesta in vietile noastre.
Daca vrei sa 'vezi', trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.
Plante psihotropice:
- Peiota - Lophora Williamsii - 'Mescalito' - profesor si protector al oamenilor, invata 'adevaratul mod de a trai'
- Planta lui Jimson - Datura Inoxia - yerba del diablo - cumuleaza caracteristici feminine, posesiva, violenta, imprevizibila, confera puteri speciale, stapaneste pe cel care il urma, ii ofera tarie, stare de bine, indrazneala, indemanare, stimulent pentru cei cu inclinatie naturala spre cautarea puterii.
- ciperca Psilocybe Mexicana - adevaratul detinator al puterii, calitati masculine, calm, bland, previzibil, benefic pentru adepti, se recomanda persoanelor cu firi contemplative.
Cand te simti important devii greoi, stangaci, si te simti inutil. sa fii un om al cunoasterii inseamna sa fii liber si permeabil.
Fumul iti poate da viteza necesara pentru a surprinde o sclipire a lumii aceleia efemere.
Predilectia unui om al cunoasterii e ceva care te face sa stii.
'Intunericul' zilei e timpul cel mai bun pentru 'a vedea'.
Trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.
Cunoasterea e putere, si in clipa in care omul a luat-o pe drumul cunoasterii, el nu mai e raspunzator pentru ce se poate intampla celor ce vin in contact cu el.
Darurile puterii - apar atat de rar in viata cuiva, ele sunt unice si pretioase.
Oamenii reali arata ca niste oua luminoase cand 'ii vezi'.Neoamenii arata ca oamenii. Un caine nu poate fi niciodata pacalit, nici cioara.
Noi oamenii, stim foarte putine despre lume. Un coiot stie mai multe decat noi. Un coiot e greu de inselat de aparenta lumii.... ei vad aliatii; de obicei animalelor le e frica de ei, totusi daca sunt obisnuite sa 'vada' aliati, ii lasa in pace.
Unii oameni de pe strada nu sunt oameni.
Ingrijoreaza-te si gandeste-te inainte sa iei o decizie, dar dupa ce ai luat-o, elibereaza-te de ganduri si de griji, vor mai fi un milion de alte decizii de luat. Acesta este comportamentul luptatorului.
Un luptator se gandeste la moartea sa cand lucrurile devin neclare, pentru ca ideea mortii e singurul lucru care ne tempereaza spiritul.
Destinul nostru ca oameni este sa invatam, iar cel ce merge pe drumul cunoasterii e pregatit ca pentru razboi.
Pentru a deveni un om al cunoasterii, trebuie sa fii un luptator nu un copil plangaret. Trebuie sa te straduiesti fara sa cedezi, fara plangeri, fara eschivari, pana cand 'vezi'; doar ca sa realizesi atunci ca nimic nu conteaza.
Orbii nu rad niciodata. Corpurile lor tresar putin de impulsul rasului. Ei n-au prins niciodata partea comica a lumii si trebuie sa si-o imagineze. Rasul lor nu este clocotitor.
Trebuie sa vorbesti cu plantele inainte de a le culege. Pentru a 'vedea' plantele, trebuie sa le vorbesti personal. Trebuie sa ajungi sa le cunosti individual, plantele iti pot spune tot ce te intereseaza despre ele.
Un maestru vrajitor era un vultur, sau mai degraba aparea ca un vultur. Un vrajitor rau era un TECOLOTE, o bufnita, e ca un copil al noptii, pentru el cele mai folositoare animale erau pumele sau alte pisici salbatice, sau pasarile de noapte, in special bufnitele.
Totul este periculos.
Esti prea slab. Te grabesti cand ar trebui sa astepti, dar astepti cand ar trebui sa te grabesti.
Viata e grea, iar pentru un copil e oroarea insasi.
Daca nu ne umileste nimeni suntem rai.
Oamenii sunt ori invingatori ori infranti, si in functie de asta devin persecutori sau victime.
'Vederea' imprastie iluziile victoriei, infrangerii sau suferintei.
Trebuie sa astepti linistit, stiind ca astepti si stiind ce astepti. Asa se poarta un luptator.
Iar daca va fi o problema in a-ti onora promisiunea, atunci va trebui sa fii constient ca o faci. Apoi va veni un moment cand asteptarea ta se va tremina, si nu va mai trebui sa-ti onorezi promisiunea. Nu putem face nimic pentru viata celor pe care i-am ranit. Numai ei pot anula actiunea asta. Cum? Invatand sa-si anihileze dorintele. Atat timp cat se considera victime, viata lor va fi un iad. Si atat timp cat tu crezi acelasi lucru, promisiunea va fi valida.
Doar un luptator poate supravietui. El stie ca asteapta si stie ce asteapta. Iar in timp ce asteapta el nu doreste nimic, si astfel, orice lucru, cat de mic pe care-l primeste, este mai mult decat ii trebuie. Daca are nevoie sa manance, va gasi un mod, deoarece nu-i este foame, daca ceva il raneste, va gasi un mod de debarasa de asta, pentru ca nu-l doare. Sa-ti fie foame, sau sa te doara, inseamna ca omul s-a abandonat pe sine, si ca nu mai este un luptator, iar fortele foamei si a durerii il vor distruge.
Un luptator trebuie sa-si foloseasca vointa si rabdarea pentru a uita. De fapt, un luptator n-are la indemana decat vointa si rabdarea lui, si cu ele poate construi tot ce doreste.
Un luptator stie ca isi asteapta vointa. Vointa este ceva foarte clar si foarte puternic, care ne poate directiona actiunile. Vointa este ceva pe care omul o poate folosi, de exemplu pentru a castiga o batalie pe care, dupa toate calculele ar pierde-o.
Ceea ce ne face nefericiti este dorinta. Daca am invata sa ne reducem dorintele la zero, cel mai mic lucru pe care l-am primi ar fi un adevarat cadou.
Sa fii sarac, sau sa doresti, sunt doar ganduri, si la fel sunt ura, foamea sau durerea; in asta consta puterea pe care o avem pentru a ne opune fortelor care se manifesta in vietile noastre.
Daca vrei sa 'vezi', trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.
duminică, 21 noiembrie 2010
epictet - 1
Daca vrei sa devii bun, da-ti seama intai ca esti rau.
Pune frau patimilor, pana nu-ti pun ele tie.
Nimenea nu este sclav, atata timp cat vointa lui e libera.
Ca un lant peste lumea materiala sta Fatalitatea, peste cea sufleteasca, Rautatea.
Nimenea din cei inchinati banului, placerii ori ambitiei nu cunoaste dragostea de om, ci numai sufletul ales.
Superioritatea sau inferioritatea unui animal se judeca dupa o calitate sau un defect al lui. Numai la om, calitatea lui distinctiva, virtutea, se trece cu vederea.
Intreaba-te singur: vreau eu sa fiu bogat ori fericit ? Pentru ca averea este darul trecator al imprejurarilor, iar fericirea este darul vointei tale.
Greu este si ca bogatul sa ajunga la intelepciune, si ca inteleptul sa ajunga la bogatie.
Nu te aprecia dupa bucatele care le consumi, ci dupa voia buna ce o ai in suflet. Caci bucatele, trecand prin tine, ajung la gunoi si s-a sfarsit, pe cand voia ta buna, chiar cand sufletul ti s-ar desperti de corp, tot voie buna ramane.
La ospete, nu uita ca ai doi cu tine: corpul si sufletul. Si tot ce dai corpului te trage in jos, iar ce dai sufletului te indreapta in sus.
Mai bine este ca, intemeiat pe adevar sa invingi o parere, decat intemeiat pe o parere, sa te invinga adevarul.
Cand cauti adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale; dar cand l-ai gasit, nimeni nu te mai poate invinge pe tine.
Adevarul triumfa prin puterea lui interna, parerea prin aparenta ei externa.
Precum omul sanatos nu vrea sa fie servit de bolnavi, omul liber nu vrea sa fie servit de sclavi, nici sa fie sclavul nimanui.
Dupa cum lupul seamana cu cainele, asa lingusitorul, seducatorul si parazitul iau forma amicului adevarat. Vezi dar, ca nu cumva in locul cainelui pazitor, sa primesti in nestiinta in casa ta pe lupul rapitor.
Cu cat o placere e mai rara, e mai intensa.
Daca intreci masura, faci din lucrul cel mai dorit, cel mai nesufarit.
Nici linia dreapta n-are nevoie de indreptare, nici justitia de justificare.
Sa nu mergi singur inaintea judecatii, pana cand nu te-ai judecat singur in fata dreptatii.
Mai bine sa judeci drept si sa auzi vorbe rele de la osandit, decat stramb, si sa te judece Natura si Adevarul cu dreptate.
In tot ceea ce faci, prima ta grija sa fie siguranta. Si e mai sigura tacerea decat vorbirea.
Nici gasca nu se teme de gagait, nici oaia de behait. Asa nu te teme nici tu de vuietul multimii.
Da Statului ce este al Statului, inainte de a cere el, si nu mai ai nimic cu dansul.
Dupa cum soarele nu asteapta nici imnuri, nici rugaciuni de lauda spre a a rasari; ci apare deodata cu lumina lui, in salutarile si adorarea tuturora, asa si tu, nu umbla dupa aplauze, reclama si complimente pentru a face binele, ci totul sa purceada din bunavointa ta, si, ca si soarele, vei avea iubirea tuturora.
Nici corabia nu se tine intr-o singura ancora, nici viata intr-o singura speranta.
Mai urgenta este indreptarea sufletului decat a corpului, caci e mai buna moartea decat viata urata.
Decat o viata lunga si urata, mai bine una scurta si buna, iata scara preferintei.
Inainte de a zice ori a incepe ceva, gandeste-te bine, caci dupa ce ai zis o vorba, ori a inceput vreo fapta, nu mai este in puterea ta a o lua inapoi.
Cand te-ai inmbracat in dreptate, nu te mai teme nicaieri de nimic.
Corbul scoate ochii mortului cand nu-i mai sunt de folos, lingusitorul orbeste ochii celui viu spre a face dintr-ansul un nmort.
Mania maimutei si amenintariel lingusitorului, tot una.
Cand dai un sfat, uita-te intai la simtul de pudoare si demnitate al celui ce te asculta. Caci cine nu se mai inroseste, nu se mai poate indrepta.
Sfatul indreapta, ocara indarjeste.
Strainului si saracului da-i cat poti totdeauna, caci si tu poti ajunge ca dansii.
Intelepciunea se arata prin rezistenta la placeri, prostia prin sclavia absoluta fata de ele.
Placerea e ca o nada a rautatii, pusa inaintea unui suflet lacom, usor il trage in undita pieirii.
Mai bine tine-ti poftele in frau, decat sa fii tu pus in frau pentru dansele.
Nu-i liber omul care nu-i stapan pe sine.
Trei struguri da vita de vie: intaiul al placerii, al doile al betiei, al treilea al obrazniciei.
Nu vorbi mult la petreceri pentru a-ti arata eruditia, caci fara voie o vei amesteca si cu firea ta.
La Zeu sa-ti fie gandul de mai multe ori pe zi decat la masa.
Inaintea legii, a superiorului si a intelepciunii sa se plece de-a-puri capul tau.
La bine, nu poti rasufla de prieteni, la greu ramai singur.
De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept ratiunea.
Ferice de cine nu suspina de ce n-are si se veseleste cu ce are.
Trebuie sa primesti tot ce aduce timpul cu voie buna. Atunci viata ta si-a gasit masura si armonia.
Nici sabia tocita, nici increderea oarba nu-s bune.
Numai o limba si doua urechi ti-a dat Natura, pentru ca sa asculti de doua ori mai mult decat vorbesti.
Nimic nu-i dulce ori amar prin sine, ci depinde de simtirea noastra.
Invatatura e ca aurul, are pret oriunde.
Calamitatile timpului aleg prietenii si dusmanii.
Norocul ca si roadele toamnei: trebuie cules la timpul lui.
Nebun cine se opune fatalitatii cosmice.
Nu-i bine sa vorbeasca invatatul intre neinvatati, nici omul treaz intre oameni beti.
Esti un biet suflet care taraie dupa el un hoit.
Cea mai mare parte dintre acei care se dau drept filosofi, sunt ai vorbelor nu ai faptei.
O teorie filosofica data unui sarlatan ori unei secaturi denaturate, intocmai ca o substanta turnata intr-un vas necurat, se altereaza si se strica pana la putrezire.
In fine, daca sunt doua vorbe pe care, daca le are omul in inima si le da ascultare la tot pasul, devine impecabil si isi asigura viata cea mai senina; acestea sunt 'suntine-te' si 'abtine-te'.
Prostul admite si aproba tot ce bate la poarta simtirii lui ca si cum ar fi real; pe cand inteleptul, desi zguduit o clipa, ia imediat atitudinea critica, si cercetand temeiul parerii sale, ii da la o parte masca, aratand-o in absurditatea ei rela, asa ca nu mai ramane nimic de temut.
Pune frau patimilor, pana nu-ti pun ele tie.
Nimenea nu este sclav, atata timp cat vointa lui e libera.
Ca un lant peste lumea materiala sta Fatalitatea, peste cea sufleteasca, Rautatea.
Nimenea din cei inchinati banului, placerii ori ambitiei nu cunoaste dragostea de om, ci numai sufletul ales.
Superioritatea sau inferioritatea unui animal se judeca dupa o calitate sau un defect al lui. Numai la om, calitatea lui distinctiva, virtutea, se trece cu vederea.
Intreaba-te singur: vreau eu sa fiu bogat ori fericit ? Pentru ca averea este darul trecator al imprejurarilor, iar fericirea este darul vointei tale.
Greu este si ca bogatul sa ajunga la intelepciune, si ca inteleptul sa ajunga la bogatie.
Nu te aprecia dupa bucatele care le consumi, ci dupa voia buna ce o ai in suflet. Caci bucatele, trecand prin tine, ajung la gunoi si s-a sfarsit, pe cand voia ta buna, chiar cand sufletul ti s-ar desperti de corp, tot voie buna ramane.
La ospete, nu uita ca ai doi cu tine: corpul si sufletul. Si tot ce dai corpului te trage in jos, iar ce dai sufletului te indreapta in sus.
Mai bine este ca, intemeiat pe adevar sa invingi o parere, decat intemeiat pe o parere, sa te invinga adevarul.
Cand cauti adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale; dar cand l-ai gasit, nimeni nu te mai poate invinge pe tine.
Adevarul triumfa prin puterea lui interna, parerea prin aparenta ei externa.
Precum omul sanatos nu vrea sa fie servit de bolnavi, omul liber nu vrea sa fie servit de sclavi, nici sa fie sclavul nimanui.
Dupa cum lupul seamana cu cainele, asa lingusitorul, seducatorul si parazitul iau forma amicului adevarat. Vezi dar, ca nu cumva in locul cainelui pazitor, sa primesti in nestiinta in casa ta pe lupul rapitor.
Cu cat o placere e mai rara, e mai intensa.
Daca intreci masura, faci din lucrul cel mai dorit, cel mai nesufarit.
Nici linia dreapta n-are nevoie de indreptare, nici justitia de justificare.
Sa nu mergi singur inaintea judecatii, pana cand nu te-ai judecat singur in fata dreptatii.
Mai bine sa judeci drept si sa auzi vorbe rele de la osandit, decat stramb, si sa te judece Natura si Adevarul cu dreptate.
In tot ceea ce faci, prima ta grija sa fie siguranta. Si e mai sigura tacerea decat vorbirea.
Nici gasca nu se teme de gagait, nici oaia de behait. Asa nu te teme nici tu de vuietul multimii.
Da Statului ce este al Statului, inainte de a cere el, si nu mai ai nimic cu dansul.
Dupa cum soarele nu asteapta nici imnuri, nici rugaciuni de lauda spre a a rasari; ci apare deodata cu lumina lui, in salutarile si adorarea tuturora, asa si tu, nu umbla dupa aplauze, reclama si complimente pentru a face binele, ci totul sa purceada din bunavointa ta, si, ca si soarele, vei avea iubirea tuturora.
Nici corabia nu se tine intr-o singura ancora, nici viata intr-o singura speranta.
Mai urgenta este indreptarea sufletului decat a corpului, caci e mai buna moartea decat viata urata.
Decat o viata lunga si urata, mai bine una scurta si buna, iata scara preferintei.
Inainte de a zice ori a incepe ceva, gandeste-te bine, caci dupa ce ai zis o vorba, ori a inceput vreo fapta, nu mai este in puterea ta a o lua inapoi.
Cand te-ai inmbracat in dreptate, nu te mai teme nicaieri de nimic.
Corbul scoate ochii mortului cand nu-i mai sunt de folos, lingusitorul orbeste ochii celui viu spre a face dintr-ansul un nmort.
Mania maimutei si amenintariel lingusitorului, tot una.
Cand dai un sfat, uita-te intai la simtul de pudoare si demnitate al celui ce te asculta. Caci cine nu se mai inroseste, nu se mai poate indrepta.
Sfatul indreapta, ocara indarjeste.
Strainului si saracului da-i cat poti totdeauna, caci si tu poti ajunge ca dansii.
Intelepciunea se arata prin rezistenta la placeri, prostia prin sclavia absoluta fata de ele.
Placerea e ca o nada a rautatii, pusa inaintea unui suflet lacom, usor il trage in undita pieirii.
Mai bine tine-ti poftele in frau, decat sa fii tu pus in frau pentru dansele.
Nu-i liber omul care nu-i stapan pe sine.
Trei struguri da vita de vie: intaiul al placerii, al doile al betiei, al treilea al obrazniciei.
Nu vorbi mult la petreceri pentru a-ti arata eruditia, caci fara voie o vei amesteca si cu firea ta.
La Zeu sa-ti fie gandul de mai multe ori pe zi decat la masa.
Inaintea legii, a superiorului si a intelepciunii sa se plece de-a-puri capul tau.
La bine, nu poti rasufla de prieteni, la greu ramai singur.
De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept ratiunea.
Ferice de cine nu suspina de ce n-are si se veseleste cu ce are.
Trebuie sa primesti tot ce aduce timpul cu voie buna. Atunci viata ta si-a gasit masura si armonia.
Nici sabia tocita, nici increderea oarba nu-s bune.
Numai o limba si doua urechi ti-a dat Natura, pentru ca sa asculti de doua ori mai mult decat vorbesti.
Nimic nu-i dulce ori amar prin sine, ci depinde de simtirea noastra.
Invatatura e ca aurul, are pret oriunde.
Calamitatile timpului aleg prietenii si dusmanii.
Norocul ca si roadele toamnei: trebuie cules la timpul lui.
Nebun cine se opune fatalitatii cosmice.
Nu-i bine sa vorbeasca invatatul intre neinvatati, nici omul treaz intre oameni beti.
Esti un biet suflet care taraie dupa el un hoit.
Cea mai mare parte dintre acei care se dau drept filosofi, sunt ai vorbelor nu ai faptei.
O teorie filosofica data unui sarlatan ori unei secaturi denaturate, intocmai ca o substanta turnata intr-un vas necurat, se altereaza si se strica pana la putrezire.
In fine, daca sunt doua vorbe pe care, daca le are omul in inima si le da ascultare la tot pasul, devine impecabil si isi asigura viata cea mai senina; acestea sunt 'suntine-te' si 'abtine-te'.
Prostul admite si aproba tot ce bate la poarta simtirii lui ca si cum ar fi real; pe cand inteleptul, desi zguduit o clipa, ia imediat atitudinea critica, si cercetand temeiul parerii sale, ii da la o parte masca, aratand-o in absurditatea ei rela, asa ca nu mai ramane nimic de temut.
vineri, 19 noiembrie 2010
carlos castaneda - al doilea cerc de putere
Sant patru vanturi, asa cum exista patru puncte cardinale. Binenteles, asta este pentru vrajitori, si pentru ceea ce fac ei. Pentru ei, numarul puterii este patru.
Primul vant este briza de dimineata. El iti aduce speranta si fericire, este vestitorul zilei. Vine si pleaca, patrunde peste tot. Uneori este blajin si de neobservat, alteori e sacaitor si plictisitor.
Alt vant, este vantul tare, ori cald ori rece, ori amndoua; un vant de amiaza. El bate plin de energie, dar in acelasi timp si cu orbire. Sparge usi si doboara ziduri. Un vrajitor trebuie sa fie teribil de puternic ca sa poata avea de a face cu vantul tare.
Apoi este vantul rece de dupa-amiaza. Trist si obositor, un vant care nu te va lasa niciodata in pace. Te face sa te inviorezi si sa plangi. Exista atata profunzime in el incat merita sa-l cauti.
Iar la sfarsit este vantul fierbinte. El invaluie, protejeaza si incalzeste totul. Pentru luptatori este un vant de noapte. Puterea lui apare odata cu intunericul.
Acestea sunt cele patru vanturi: briza - Est, vantul rece - Vest, cel fierbinte - Sud, iar cel tare - Nord.
Cele patru vanturi au de asemenea si personalitate. Briza e neteda, vesela si sireata.Vantul rece e melancolic, posac si intotdeauna ganditor. Vantul fierbinte e voios, nestapanit si exuberant. Vantul tare e enrgic, acaparant si nerabdator. Cele patru vanturi sant femei ... vanturile si femeile sant identice. Acesta este motivul pentru care femeile sant mai bune decat barbatii, adica femeile invata mai repede daca se asociaza cu vantul lor prielnic.
Femeile au menstruatia, in acest timp, femeile devin altceva. Aceasta este poarta lor ....
Ce sens ar avea sa incercam sa refuzam sau sa modelam acele lucruri care nu pot fi decat acceptate ?
Cel mai mare inamic al nostru este faptul ca nu credem niciodata ceea ce ni se intampla. Atunci cand ne dam seama, in sfarsit de ceea ce ni se intampla, de obicei e prea tarziu ca sa ne mai intoarcem. Intotdeauna intelectul este cel care ne pacaleste, pentru ca el este primul care primeste mesajul, dar in loc sa-i dea crezare, si sa actioneze imediat, el amana actiunea.
O persoana incompleta are o gaura in stomac.
In ochii unui vrajitor, o persoana completa apare ca un ou luminos, format din fibre complete, ca niste strune intinse; la pesoanele incomplete, fibrele sunt incretite la marginile gaurii.
Atunci cand ai un copil, copilul acela iti fura agerimea spiritului. Baiatul fura cea mai mare parte de la tata, fata de la mama. O oarecare nebunie, nevrozitate, o putere pe care au avut-o si nu mai este. Daca urmarim copiii putem vedea ca sunt indrazneti, se isca in salturi. Daca ii urmarim pe parintii lor, putem vedea ca sunt atenti si timizi. Ei nu mai merg in salturi. Noi explicam asta prin faptul ca parintii sunt maturi si au responsabilitati. Dar asta nu-i adevarat. adevarul este ca ei si-au pierdut agerimea spiritului.
Pentru a intra in cealalta lume, trebuie sa fii complet, fara gauri, fara pete, si cu toata agerimea spiritului.
Daca intalnesti evenimente ciudate, trebuie sa actionezi cu totul neasteptat.
Tot ce este in lume este forta de atractie sau de respingere. Pentru ca noi sa putem fi atrasi sau respinsi, trebuie sa fim ca o panza, ca un zmeu in vant. Dar daca avem o gaura in mijlocul luminozitatii noastre, forta aceasta va trece prin ea, si nu va actiona niciodata asupra noastra.
Nu poti schimba nimic atat timp cat te agati de forma umana. Luptatorul nu este niciodata dezamagit atunci cand nu reuseste sa se schimbe.
In lumea luptatorului totul depinde de puterea personala, si puterea personala depinde de impecabilitate.
Luptatorii au intotdeauna o sansa, indiferent cat de mica.
Viata asta pe care o traim acum este doar o nesfarsita viziune.
Un vanator vaneaza doar. Un stalker vaneaza orice, se vaneaza inclusiv pe sine.
Un luptator mananca incet si linistit, si foarte putin odata; patru inghitituri de mancare odata.
Vanarea slabiciunilor nu este de ajuns pentru a le lepada. Lucrul de care are nevoie un luptator pentru a fi un stalker impecabil este sa aiba un scop.
Oricine are destula putere personala pentru un anumit lucru.
Singurul factor care ne poate tine in frau disperarea, este constiinta mortii noastre; singurul lucru care ne poate da forta de a rezista la constrangerile si durerile vietii, si la temerile noastre in fata necunoscutului.
Daca nu ne concentram atentia asupra lumii, lumea dispare. Cand o femeie este la mestruatie, ea nu-si poate concentra atentia - asta este spartura, poarta .... in loc sa se lupte sa focalizeze, o femeie trebuie sa dea drumul imaginilor, privind fix la dealuri indepartate, sau la apa, ca un rau de exemplu, sau frivind fix la nori.
Fumul este ca ceata. Binenteles ca ceata este mai bune, dar este prea greu de manevrat, si nici nu se afla atat de la indemana precum fumul. Daca un vrajitor vrea sa 'vada' si sa cunoasca pe cineva care se ascunde mereu, pe cineva care este capricios si dificil, vrajitorul face un foc si lasa ca fumul acela sa invaluie persoana. orice ar ascunde, apare in fum. Fumul se folosete si pentru vindecat.
Ratiunea - unul din demonii care ne tin inlantuiti.
Primul cerc al puterii - atentia tonalului - capacitatea oamenilor normali de a pecepe, de a-si plasa constiinta asupra lumii obisnuite pe care o reprezinta viata cotidiana.
Al doilea cerc al puterii - atentia nagualului - capacitatea vrajitorilor de a-si plasa constiinta asupra lumii neobisnuite, capacitatea absolut uimitoare, pe care o avem cu totii, dar pe care numai vrajitorii o folosesc, de a stabili ordinea in lumea neobisnuita.
Alegem o singura data. Alegem sa fim fie luptatori, fie oameni obisnuiti. O a doua ocazie nu exista. Nu pe acest pamant.
Singura libertate pe care o au luptatorii este sa se comporte impecabil.
Forta care ne conduce destinele se gaseste inafara noastra, si nu are nimic de a face cu actiunile sau cu actul nostru volitiv.
Visatorii trebuie sa fie contemplatori inainte sa-si poata prinde a doua atentie.
Singurul mod de a opri lumea este prin incercare.
Contemplare pietre - Rocile sunt vechi, au o putere si o lumina aparte. Rocile nu se dezvaluie usor contemplatorilor, dar merita ca acestia sa insiste, deoarece rocile au secrete speciale ascunse in inima lor, secrete care pot ajuta vrajitorii in 'visatul' lor .... prinderea unei adieri, miros specific....
Odata ce ne oprim dialogul interior, oprim si lumea.
Impecabilitatea unui luptator consta in a-i ajuta pe oameni sa fie cum vor si a-i sustine in ceea ce sunt.
Primul vant este briza de dimineata. El iti aduce speranta si fericire, este vestitorul zilei. Vine si pleaca, patrunde peste tot. Uneori este blajin si de neobservat, alteori e sacaitor si plictisitor.
Alt vant, este vantul tare, ori cald ori rece, ori amndoua; un vant de amiaza. El bate plin de energie, dar in acelasi timp si cu orbire. Sparge usi si doboara ziduri. Un vrajitor trebuie sa fie teribil de puternic ca sa poata avea de a face cu vantul tare.
Apoi este vantul rece de dupa-amiaza. Trist si obositor, un vant care nu te va lasa niciodata in pace. Te face sa te inviorezi si sa plangi. Exista atata profunzime in el incat merita sa-l cauti.
Iar la sfarsit este vantul fierbinte. El invaluie, protejeaza si incalzeste totul. Pentru luptatori este un vant de noapte. Puterea lui apare odata cu intunericul.
Acestea sunt cele patru vanturi: briza - Est, vantul rece - Vest, cel fierbinte - Sud, iar cel tare - Nord.
Cele patru vanturi au de asemenea si personalitate. Briza e neteda, vesela si sireata.Vantul rece e melancolic, posac si intotdeauna ganditor. Vantul fierbinte e voios, nestapanit si exuberant. Vantul tare e enrgic, acaparant si nerabdator. Cele patru vanturi sant femei ... vanturile si femeile sant identice. Acesta este motivul pentru care femeile sant mai bune decat barbatii, adica femeile invata mai repede daca se asociaza cu vantul lor prielnic.
Femeile au menstruatia, in acest timp, femeile devin altceva. Aceasta este poarta lor ....
Ce sens ar avea sa incercam sa refuzam sau sa modelam acele lucruri care nu pot fi decat acceptate ?
Cel mai mare inamic al nostru este faptul ca nu credem niciodata ceea ce ni se intampla. Atunci cand ne dam seama, in sfarsit de ceea ce ni se intampla, de obicei e prea tarziu ca sa ne mai intoarcem. Intotdeauna intelectul este cel care ne pacaleste, pentru ca el este primul care primeste mesajul, dar in loc sa-i dea crezare, si sa actioneze imediat, el amana actiunea.
O persoana incompleta are o gaura in stomac.
In ochii unui vrajitor, o persoana completa apare ca un ou luminos, format din fibre complete, ca niste strune intinse; la pesoanele incomplete, fibrele sunt incretite la marginile gaurii.
Atunci cand ai un copil, copilul acela iti fura agerimea spiritului. Baiatul fura cea mai mare parte de la tata, fata de la mama. O oarecare nebunie, nevrozitate, o putere pe care au avut-o si nu mai este. Daca urmarim copiii putem vedea ca sunt indrazneti, se isca in salturi. Daca ii urmarim pe parintii lor, putem vedea ca sunt atenti si timizi. Ei nu mai merg in salturi. Noi explicam asta prin faptul ca parintii sunt maturi si au responsabilitati. Dar asta nu-i adevarat. adevarul este ca ei si-au pierdut agerimea spiritului.
Pentru a intra in cealalta lume, trebuie sa fii complet, fara gauri, fara pete, si cu toata agerimea spiritului.
Daca intalnesti evenimente ciudate, trebuie sa actionezi cu totul neasteptat.
Tot ce este in lume este forta de atractie sau de respingere. Pentru ca noi sa putem fi atrasi sau respinsi, trebuie sa fim ca o panza, ca un zmeu in vant. Dar daca avem o gaura in mijlocul luminozitatii noastre, forta aceasta va trece prin ea, si nu va actiona niciodata asupra noastra.
Nu poti schimba nimic atat timp cat te agati de forma umana. Luptatorul nu este niciodata dezamagit atunci cand nu reuseste sa se schimbe.
In lumea luptatorului totul depinde de puterea personala, si puterea personala depinde de impecabilitate.
Luptatorii au intotdeauna o sansa, indiferent cat de mica.
Viata asta pe care o traim acum este doar o nesfarsita viziune.
Un vanator vaneaza doar. Un stalker vaneaza orice, se vaneaza inclusiv pe sine.
Un luptator mananca incet si linistit, si foarte putin odata; patru inghitituri de mancare odata.
Vanarea slabiciunilor nu este de ajuns pentru a le lepada. Lucrul de care are nevoie un luptator pentru a fi un stalker impecabil este sa aiba un scop.
Oricine are destula putere personala pentru un anumit lucru.
Singurul factor care ne poate tine in frau disperarea, este constiinta mortii noastre; singurul lucru care ne poate da forta de a rezista la constrangerile si durerile vietii, si la temerile noastre in fata necunoscutului.
Daca nu ne concentram atentia asupra lumii, lumea dispare. Cand o femeie este la mestruatie, ea nu-si poate concentra atentia - asta este spartura, poarta .... in loc sa se lupte sa focalizeze, o femeie trebuie sa dea drumul imaginilor, privind fix la dealuri indepartate, sau la apa, ca un rau de exemplu, sau frivind fix la nori.
Fumul este ca ceata. Binenteles ca ceata este mai bune, dar este prea greu de manevrat, si nici nu se afla atat de la indemana precum fumul. Daca un vrajitor vrea sa 'vada' si sa cunoasca pe cineva care se ascunde mereu, pe cineva care este capricios si dificil, vrajitorul face un foc si lasa ca fumul acela sa invaluie persoana. orice ar ascunde, apare in fum. Fumul se folosete si pentru vindecat.
Ratiunea - unul din demonii care ne tin inlantuiti.
Primul cerc al puterii - atentia tonalului - capacitatea oamenilor normali de a pecepe, de a-si plasa constiinta asupra lumii obisnuite pe care o reprezinta viata cotidiana.
Al doilea cerc al puterii - atentia nagualului - capacitatea vrajitorilor de a-si plasa constiinta asupra lumii neobisnuite, capacitatea absolut uimitoare, pe care o avem cu totii, dar pe care numai vrajitorii o folosesc, de a stabili ordinea in lumea neobisnuita.
Alegem o singura data. Alegem sa fim fie luptatori, fie oameni obisnuiti. O a doua ocazie nu exista. Nu pe acest pamant.
Singura libertate pe care o au luptatorii este sa se comporte impecabil.
Forta care ne conduce destinele se gaseste inafara noastra, si nu are nimic de a face cu actiunile sau cu actul nostru volitiv.
Visatorii trebuie sa fie contemplatori inainte sa-si poata prinde a doua atentie.
Singurul mod de a opri lumea este prin incercare.
Contemplare pietre - Rocile sunt vechi, au o putere si o lumina aparte. Rocile nu se dezvaluie usor contemplatorilor, dar merita ca acestia sa insiste, deoarece rocile au secrete speciale ascunse in inima lor, secrete care pot ajuta vrajitorii in 'visatul' lor .... prinderea unei adieri, miros specific....
Odata ce ne oprim dialogul interior, oprim si lumea.
Impecabilitatea unui luptator consta in a-i ajuta pe oameni sa fie cum vor si a-i sustine in ceea ce sunt.
marcus aurelius - 2
Nu e drept ca altceva, de orice fel, cum ar fi lauda celor multi, ori puterea, ori placerea, sa se infrunte cu ceea ce este bun din punct de vedere rational, politic si practic. Toate acestea, desi pot parea ca se potrivesc cu lucrurile mai bune, intr-o oarecare masura dobandesc superioritatea toate in acelasi timp, si ne duc in deriva ...
Niciodata sa nu pretuiesti ceva care ti se pare ca aduce un asemenea folos incat sa te oblige sa-ti incalci promisiunile, sa-ti pierzi respectul de sine, sa urasti pe cineva, sa banuiesti, sa blestemi, sa te porti ca un fatarnic, sa doresti ceea ce trebuie ascuns dupa draperii; caci acela care prefera fata de oricine inteligenta, geniul si venerarea desavarsirii acestuia, nu joaca un rol tragic, nu geme, nu are nevoie nici de singuratate nici de companie ... va trai fara sa urmareasca moartea, dar si fara sa fuga de ea. daca pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, sufletul sau ii va fi inchis in trup, nu-l intereseaza, caci chiar daca trebuie sa paraseasca de indata lumea asta, va pleca la fel de usor ca si cum ar face orice altceva ce poate fi facut cu decenta si in buna randuiala.
Nimic nu e atat de folositor pentru inaltarea mintii, decat posibilitatea de a cerceta temeinic si in lumina adevarului fiecare obiect care ti se iveste in cursul vietii.
Asa cum medicii au intotdeauna instrumentele si cutitele pregatite pentru cazurile care le solicita priceperea pe nepusa masa, si tu ai principii pregatite pentru a intelege lucrurile divine si cele omenesti, si pentru a face orice fapta cat de neinsemnata, amintindu-ti de legatura ce uneste divinul cu umanul. Caci nu vei face bine nimic din cele omenesti daca nu vei tine seama in acelasi timp de cele divine, dupa cum nici invers nu e cu putinta.
Atunci cand e in armonie cu randuielile naturii, forta care te carmuieste dinlauntru, e intr-o legatura atat de stransa cu cele se intampla, incat se adpteaza intotdeauna cu usurinta la ceea ce este si ii este infatisat.
Nici o fatpa sa nu fie facuta fara un tel, nici altfel decat potrivit principiilor desavarsite ale artei.
Nu e loc mai linistit, mai lipsit de necazuri, in care sa se poata retrage cineva, decat propriul sau suflet, mai ales daca are ganduri launtrice care, odata vazute, il fac sa se simta pe deplin linistit, si, sustin ca linistea nu e nimic altceva decat buna randuiala a mintii.
Lucrurile nu ating sufletul, caci sunt inafara lui, si raman neclintite deoarece n-au simtaminte; tulburarile noastre provin doar de la opinie, care se afla inauntru.
Toate lucrurile pe care le vezi, se schimba de indata, si nu vor mai fi; gandeste-te mereu la cat de multe transformari din acestea ai fost martor. Universul e in continua transformare, viata e o parere.
Moartea e la fel ca nasterea, un mister al naturii, o compunere din aceleasi elemente si o descompunere in aceleasi.
In foarte scurt timp, atat tu cat si ceilalti veti fi morti, si in curand nici macar numele voastre nu vor ramane in urma.
Inlatura vaietul ' am fost ranit ' , si rana dispare.
Gandeste-te ca tot ceea ce se intampla, se intampla pe drept, iar daca observi cu atentie vei vedea ca asa e. Nu ma refer doar la continuitatea sirului lucrurilor, ci si la faptul ca acestea apar potrivit unei randuieli drepte, ca si cand cineva ar atribui fiecarui lucru valoarea cuvenita. Observa asadar inca de la inceput, si orice faci, fa gandindu-te ca trebuie sa fii bun, in sensul in care se intelege ca un om e bun. Pastreaza asta in minte, la fiecare fapta a ta.
Opinia ta despre lucruri, sa nu fie ca opinia celui care-ti face rau, sau ca aceea pe care doreste el s-o ai, tu priveste lucrurile asa cum sunt ele in realitate.
Existi ca o parte a universului. Vei disparea in ceea ce te-a produs, dar vei fi primit in ratiunea sa creatoare, prin transmutatie.
Mai multe boabe de tamaie pe acelasi altar, unul cade inainte, altul cade mai tarziu, de fapt, nu e nici o deosebire intre ele.
Nu te purta de parca ai avea de trait zace mii de ani. Moartea atarna deasupra capului tau. Cat timp traiesti, atat cat iti sta in puteri, fii bun.
Cat de multe necazuri evita cel care nu cauta sa vada ce spune, face ori gandeste vecinul sau, ci numai ce face el insusi, astfel incat sa fie drept si neprihanit.
Tot ceea ce e frumos in vreun fel, e frumos in sine, se incheie in sine, nu are lauda ca parte a sa. ceea ce este cu adevarat frumos, nu are nevoie de nimic mai mult, asa cum nu are nevoie de nimic mai mult legea, adevarul, bunavointa sau modestia.
Nu te lasa prins in vartej, ci in fiecare clipa ai respect pentru justitie, si cu prilejul fiecarei impresii, pastreaza-ti puterea de intelegere si judecata.
Tot ceea ce e in armonie cu tine, e in armonie si cu mine, o Universule. Nimic din ceea ce e la momentul potrivit pentru tine, nu e pentru mine prea devreme sau prea tarziu.
Ocupa-te cu putine lucruri daca vrei sa fii linistit. Fa mai intai de toate ceea ce e necesar. Omul ar trebui sa inlature nu doar faptele ce nu-s necesare, ci si gandurile de acest fel, pentru ca din ele sa nu decurga fapte de prisos.
.....................................................................................................................................
se spune ca, marcus aurelius, angajase un servitor sa mearga in spatele lui prin piata; singura lui indatorire, era sa-i sopteasca la ureche atunci cand era aclamat de popor: ' esti doar un om, esti doar un om ... '
Niciodata sa nu pretuiesti ceva care ti se pare ca aduce un asemenea folos incat sa te oblige sa-ti incalci promisiunile, sa-ti pierzi respectul de sine, sa urasti pe cineva, sa banuiesti, sa blestemi, sa te porti ca un fatarnic, sa doresti ceea ce trebuie ascuns dupa draperii; caci acela care prefera fata de oricine inteligenta, geniul si venerarea desavarsirii acestuia, nu joaca un rol tragic, nu geme, nu are nevoie nici de singuratate nici de companie ... va trai fara sa urmareasca moartea, dar si fara sa fuga de ea. daca pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, sufletul sau ii va fi inchis in trup, nu-l intereseaza, caci chiar daca trebuie sa paraseasca de indata lumea asta, va pleca la fel de usor ca si cum ar face orice altceva ce poate fi facut cu decenta si in buna randuiala.
Nimic nu e atat de folositor pentru inaltarea mintii, decat posibilitatea de a cerceta temeinic si in lumina adevarului fiecare obiect care ti se iveste in cursul vietii.
Asa cum medicii au intotdeauna instrumentele si cutitele pregatite pentru cazurile care le solicita priceperea pe nepusa masa, si tu ai principii pregatite pentru a intelege lucrurile divine si cele omenesti, si pentru a face orice fapta cat de neinsemnata, amintindu-ti de legatura ce uneste divinul cu umanul. Caci nu vei face bine nimic din cele omenesti daca nu vei tine seama in acelasi timp de cele divine, dupa cum nici invers nu e cu putinta.
Atunci cand e in armonie cu randuielile naturii, forta care te carmuieste dinlauntru, e intr-o legatura atat de stransa cu cele se intampla, incat se adpteaza intotdeauna cu usurinta la ceea ce este si ii este infatisat.
Nici o fatpa sa nu fie facuta fara un tel, nici altfel decat potrivit principiilor desavarsite ale artei.
Nu e loc mai linistit, mai lipsit de necazuri, in care sa se poata retrage cineva, decat propriul sau suflet, mai ales daca are ganduri launtrice care, odata vazute, il fac sa se simta pe deplin linistit, si, sustin ca linistea nu e nimic altceva decat buna randuiala a mintii.
Lucrurile nu ating sufletul, caci sunt inafara lui, si raman neclintite deoarece n-au simtaminte; tulburarile noastre provin doar de la opinie, care se afla inauntru.
Toate lucrurile pe care le vezi, se schimba de indata, si nu vor mai fi; gandeste-te mereu la cat de multe transformari din acestea ai fost martor. Universul e in continua transformare, viata e o parere.
Moartea e la fel ca nasterea, un mister al naturii, o compunere din aceleasi elemente si o descompunere in aceleasi.
In foarte scurt timp, atat tu cat si ceilalti veti fi morti, si in curand nici macar numele voastre nu vor ramane in urma.
Inlatura vaietul ' am fost ranit ' , si rana dispare.
Gandeste-te ca tot ceea ce se intampla, se intampla pe drept, iar daca observi cu atentie vei vedea ca asa e. Nu ma refer doar la continuitatea sirului lucrurilor, ci si la faptul ca acestea apar potrivit unei randuieli drepte, ca si cand cineva ar atribui fiecarui lucru valoarea cuvenita. Observa asadar inca de la inceput, si orice faci, fa gandindu-te ca trebuie sa fii bun, in sensul in care se intelege ca un om e bun. Pastreaza asta in minte, la fiecare fapta a ta.
Opinia ta despre lucruri, sa nu fie ca opinia celui care-ti face rau, sau ca aceea pe care doreste el s-o ai, tu priveste lucrurile asa cum sunt ele in realitate.
Existi ca o parte a universului. Vei disparea in ceea ce te-a produs, dar vei fi primit in ratiunea sa creatoare, prin transmutatie.
Mai multe boabe de tamaie pe acelasi altar, unul cade inainte, altul cade mai tarziu, de fapt, nu e nici o deosebire intre ele.
Nu te purta de parca ai avea de trait zace mii de ani. Moartea atarna deasupra capului tau. Cat timp traiesti, atat cat iti sta in puteri, fii bun.
Cat de multe necazuri evita cel care nu cauta sa vada ce spune, face ori gandeste vecinul sau, ci numai ce face el insusi, astfel incat sa fie drept si neprihanit.
Tot ceea ce e frumos in vreun fel, e frumos in sine, se incheie in sine, nu are lauda ca parte a sa. ceea ce este cu adevarat frumos, nu are nevoie de nimic mai mult, asa cum nu are nevoie de nimic mai mult legea, adevarul, bunavointa sau modestia.
Nu te lasa prins in vartej, ci in fiecare clipa ai respect pentru justitie, si cu prilejul fiecarei impresii, pastreaza-ti puterea de intelegere si judecata.
Tot ceea ce e in armonie cu tine, e in armonie si cu mine, o Universule. Nimic din ceea ce e la momentul potrivit pentru tine, nu e pentru mine prea devreme sau prea tarziu.
Ocupa-te cu putine lucruri daca vrei sa fii linistit. Fa mai intai de toate ceea ce e necesar. Omul ar trebui sa inlature nu doar faptele ce nu-s necesare, ci si gandurile de acest fel, pentru ca din ele sa nu decurga fapte de prisos.
.....................................................................................................................................
se spune ca, marcus aurelius, angajase un servitor sa mearga in spatele lui prin piata; singura lui indatorire, era sa-i sopteasca la ureche atunci cand era aclamat de popor: ' esti doar un om, esti doar un om ... '
miercuri, 17 noiembrie 2010
marcus aurelius - 1
... traiul in acord cu natura ...
Incepe-ti dimineata zicandu-ti: o sa ma intalnesc cu unii sacaitori, nerecunoscatori, trufasi, necinstiti, pizmuitori, neprietenosi ... din cauza ca nu stiu ce este binele si ce este raul ... inruditi cu mine pentru ca sunt parti din aceeasi inteligenta, esenta divina, nu pot fi ranit de vreunul din ei, pentru ca nimeni nu-mi poate statornici ceea ce este urat.
Exista o forta a necesitatii, folositoare intregului univers din care esti o particica.
Trebuie sa-ti dai seama din ce univers faci parte, si din care principiu calauzitor al universului se trage existenta ta, ca un eflux, si sa afli ca ti s-a stabilit un anume ragaz marginit, iar daca nu vei folosi prilejul acesta pentru a alunga norii din mintea ta, el va disparea, tu insuti vei pieri, si ocazia nu se va mai intoarce niciodata.
Sa faci tot ceea ce trebuie sa faci cu deplina si simpla demnitate, sa ai sentimentul afectiunii, libertatii si dreptatii si sa te descarci de toate celelalte ganduri. Si vei ajunge la aceasta usurare daca vei desavarsi fiecare fapta din viata ta, de parca ar fi ultima, lasand la o parte neglijenta si aversiunea patimasa nascuta din ratiune; ...vezi cat de putine sunt lucrurile de care are nevoie omul, pentru a duce o viata care sa se scurga in liniste, asemanatoare existentei zeilor, caci la randul lor, zeii nu vor cere nimic mai mult de la cel care respecta aceste lucruri.
Aceia care nu observa miscarile si tulburarile propriilor minti, sunt cu siguranta nefericiti.
Delictele comise din dorinta sunt mai blamabile decat cele comise din manie.
Care este natura intregului, si care este natura mea, cum sunt legate acestea intre ele ?
De vreme ce s-ar putea sa parasesti lumea aceasta chiar acum, oranduieste-ti fiecare fapta si gand in functie de asta.
Moartea si viata, faima si lipsa de pretuire, durerea si placerea, toate acestea li se intampla in mod egal oamenilor buni si celor rai, fiind lucruri care nu ne fac nici mai buni, nici mai rai. De aceea nu sunt nici bune nici rele.
Cat de repede dispar toate lucrurile, mai intai in univers corpurile insele, apoi in nemarginirea timpului, amintirea lor.
Nimic nu e mai vrednic de dispret decat un om care se invarte curios peste tot, scormoneste in maruntaiele pamantului, dupa cum spune poetul, si cauta sa afle ce e in mintea vecinilor sai, fara sa-si dea seama ca e indeajuns sa se intoarca spre geniul dinlauntrul sau si sa-l slaveasca din toata inima.
Un om nu-si poate pierde trecutul ori viitorul, caci, daca nu are ceva, cum i se poate lua acest ceva? Asadar la doua adevaruri trebuie sa te gandesti mereu: mai intai de toate, lucrurile din vecie au forme identice si se succed circular, si nu e nici o deosebire daca un om vede aceleasi lucruri intr-o suta de ani sau doua sute, sau intr-un timp infinit; in al doilea rand, cel care traieste cel mai mult, si cel care va muri cel mai curand pierd exact acelasi lucru, caci prezentul este singurul lucru de care poate fi lupsit un om.
Aminteste-ti ca totul este parere.
Sufletul omului se raneste pe sine :
Nimic din ceea ce se face potrivit naturii nu e rau.
Viata noastra se iroseste zilnic, si ramane din ea doar o parte din ce in ce mai mica. In fiecare zi ne apropiem de moarte.
Nu-ti irosi restul vietii cu ganduri despre ceilalti, atunci cand gandurile tale nu se refera la folosul comun.
Fii voios si nu cauta ajutor dinafara, nici linistea pe care o dau ceilalti.
Un om trebuie sa stea drept, nu sa fie tinut drept de altii.
Incepe-ti dimineata zicandu-ti: o sa ma intalnesc cu unii sacaitori, nerecunoscatori, trufasi, necinstiti, pizmuitori, neprietenosi ... din cauza ca nu stiu ce este binele si ce este raul ... inruditi cu mine pentru ca sunt parti din aceeasi inteligenta, esenta divina, nu pot fi ranit de vreunul din ei, pentru ca nimeni nu-mi poate statornici ceea ce este urat.
Exista o forta a necesitatii, folositoare intregului univers din care esti o particica.
Trebuie sa-ti dai seama din ce univers faci parte, si din care principiu calauzitor al universului se trage existenta ta, ca un eflux, si sa afli ca ti s-a stabilit un anume ragaz marginit, iar daca nu vei folosi prilejul acesta pentru a alunga norii din mintea ta, el va disparea, tu insuti vei pieri, si ocazia nu se va mai intoarce niciodata.
Sa faci tot ceea ce trebuie sa faci cu deplina si simpla demnitate, sa ai sentimentul afectiunii, libertatii si dreptatii si sa te descarci de toate celelalte ganduri. Si vei ajunge la aceasta usurare daca vei desavarsi fiecare fapta din viata ta, de parca ar fi ultima, lasand la o parte neglijenta si aversiunea patimasa nascuta din ratiune; ...vezi cat de putine sunt lucrurile de care are nevoie omul, pentru a duce o viata care sa se scurga in liniste, asemanatoare existentei zeilor, caci la randul lor, zeii nu vor cere nimic mai mult de la cel care respecta aceste lucruri.
Aceia care nu observa miscarile si tulburarile propriilor minti, sunt cu siguranta nefericiti.
Delictele comise din dorinta sunt mai blamabile decat cele comise din manie.
Care este natura intregului, si care este natura mea, cum sunt legate acestea intre ele ?
De vreme ce s-ar putea sa parasesti lumea aceasta chiar acum, oranduieste-ti fiecare fapta si gand in functie de asta.
Moartea si viata, faima si lipsa de pretuire, durerea si placerea, toate acestea li se intampla in mod egal oamenilor buni si celor rai, fiind lucruri care nu ne fac nici mai buni, nici mai rai. De aceea nu sunt nici bune nici rele.
Cat de repede dispar toate lucrurile, mai intai in univers corpurile insele, apoi in nemarginirea timpului, amintirea lor.
Nimic nu e mai vrednic de dispret decat un om care se invarte curios peste tot, scormoneste in maruntaiele pamantului, dupa cum spune poetul, si cauta sa afle ce e in mintea vecinilor sai, fara sa-si dea seama ca e indeajuns sa se intoarca spre geniul dinlauntrul sau si sa-l slaveasca din toata inima.
Un om nu-si poate pierde trecutul ori viitorul, caci, daca nu are ceva, cum i se poate lua acest ceva? Asadar la doua adevaruri trebuie sa te gandesti mereu: mai intai de toate, lucrurile din vecie au forme identice si se succed circular, si nu e nici o deosebire daca un om vede aceleasi lucruri intr-o suta de ani sau doua sute, sau intr-un timp infinit; in al doilea rand, cel care traieste cel mai mult, si cel care va muri cel mai curand pierd exact acelasi lucru, caci prezentul este singurul lucru de care poate fi lupsit un om.
Aminteste-ti ca totul este parere.
Sufletul omului se raneste pe sine :
- atunci cand, pe cat sta in puterea lui devine un abces, ori o tumoare a universului; caci a fi nemultumit de tot ceea ce se intampla, inseamna a ne separa de natura.
- cand se indeparteaza de toti oamenii, sau se indreapta spre ei cu intentia de a le face rau, asa cum sunt sufletele celor maniosi.
- cand sufletul este stimulat prea tare de placere sau durere.
- cand joaca un rol si face sau spune ceva lipsit de sinceritate si de cinste
- cand ingaduie ca vreo fapta sau miscare de a sa sa fie fara tel, ori face vreun lucru pe necugetate, caci e drapt ca pana si lucrurile cele mai marunte sa fie facute avand in minte un anumit tel
Nimic din ceea ce se face potrivit naturii nu e rau.
Viata noastra se iroseste zilnic, si ramane din ea doar o parte din ce in ce mai mica. In fiecare zi ne apropiem de moarte.
Nu-ti irosi restul vietii cu ganduri despre ceilalti, atunci cand gandurile tale nu se refera la folosul comun.
Fii voios si nu cauta ajutor dinafara, nici linistea pe care o dau ceilalti.
Un om trebuie sa stea drept, nu sa fie tinut drept de altii.
marți, 16 noiembrie 2010
carlos castaneda - arta visatului
Visatul este arta de a disloca dupa dorinta punctul de asamblare din pozitia sa obisnuita, pentru a intensifica si extinde gama celor ce pot fi percepute.
Visatul e un proces de constientizare, de dobandire a controlului.
Atentia visatului intra in functiune cand este solicitata, cand i se da un scop, si intra in actiune ca o desteptare; ceva inactiv, in stare latenta, intra brusc in functiune.
Manifestarea atentiei visatului este rezultatul direct al restructurarii vietii noastre.
Prima poarta a visatului - cand devenim constienti de o anumita senzatie inainte de somnul adanc.
Cel mai eficient element: renuntarea la 'importanta de sine' .... daca reusim, ne eliberam energia din incercarea de a mentine ideea iluzorie a maretiei noastre; apoi ne-am putea pune la dispozitie suficienta energie pentru a intra in cea de-a doua atentie, ca sa intrezarim o frantura din maretia autentica a universului.
Cea de-a doua poarta a visatului - cand te trezesti dintr-un vis in alt vis .... sau privind orice element dintr-un vis, mentinand privirea fixa pana cand elementul in cauza isi schimba forma si ne trage in alt vis printr-un vartej vajaitor.
Universul este pradalnic prin natura sa, constiinta e obligata sa evolueze prin lupte, confruntari pe viata si pe moarte.
Reactia inevitabila a fapturilor anorganice este tentativa de a ne retine in lumea lor.
Motivul pentru care oamenii obisnuiti sunt lipsiti in vis de vointa, este acela ca ei nu si-au recapitulat niciodata viata, iar aceasta este umpluta pana la refuz cu trairi afective cu incarcatura puternica precum amintiri, sperante, temeri, etc.
Recapitularea si visatul merg mana in mana. Pe masura ce ne revizuim viata, ne desprindem tot mai mult din legaturile care ne tin la sol.
Recapitularea este retrairea totalitatii intamplarilor din viata, prin rememorarea tuturor detaliilor posibile ale acestora; o conditie esentiala pentru redefinirea si reorganizarea energiei unui visator.
Recapitularea elibereaza energia blocata inauntrul nostru, iar fara eliberarea acestei energii, visatul nu este posibil.
Vrajitorii din vechime aveau convingerea ca in univers exista o extraordinara forta de dezintegrare, care face organismele sa traiasca, imprumutandu-le constiinta. Tot aceasta forta face organismele sa moara, pentru a extrage din ele constiinta pe care le-a imprumutat-o, si pe care organismele au imbogatit-o cu experientele lor de viata. satisfacand aceasta forta cu o reproducere a cestei experiente - recapitularea - forta dezintegranta ii lasa in pace pe vrajitori, liberi sa-si dezvolte capacitatea de a ajunge prin ea la limitele extreme ale spatiului si timpului.
Recapitularea trebuie facuta fara vreo ordine prestabilita a unor evenimente din viata. Lasa spiritul sa decida. Cufunda-te in tacere si apoi indreapta-te spre evenimentul pe care ti-l indica spiritul.
Fii impecabil. A fi impecabil inseamna sa-ti pui viata in pericol pentru a-ti sustine deciziile, iar apoi sa faci mai mult decat tot posibilul pentru a le realiza. Cand nu iei decizii, nu faci altceva decat sa joci alandala la ruleta cu viata ta.
Visatul - mijlocul prin care punctul de asamblare poate fi dizolvat.
Stalkingul - modul in care punctul de asamblare poate fi facut sa ramana in pozitia perfecta.
Tot secretul consta in intentionare.
Oamenii din vremurile stravechi aveau o conceptie foarte realista despre perceptie si constiinta, deoarece conceptia lor se baza pe observarea si respectarea universului din jur; oamenii contemporani, au o conceptie absurd de nerealista despre perceptie si constiinta, pentru ca aceasta se bazeaza pe observarea si respectarea ordinii sociale si a interrelatiei lor cu aceasta.
Daca nu stii ce faci si ce vrei sa obtii de la energia straina, trebuie sa te multumesti sa privesti foarte fugar aceste aparitii. Tot ce depaseste o scurta privire este la fel de periculos si de prostesc ca a dezmierda un sarpe cu clopotei.
... sa spui tot, fara a spune lucrurilor pe nume, sau sa soliciti, fara ca efectiv sa ceri ...
Visatul e un proces de constientizare, de dobandire a controlului.
Atentia visatului intra in functiune cand este solicitata, cand i se da un scop, si intra in actiune ca o desteptare; ceva inactiv, in stare latenta, intra brusc in functiune.
Manifestarea atentiei visatului este rezultatul direct al restructurarii vietii noastre.
Prima poarta a visatului - cand devenim constienti de o anumita senzatie inainte de somnul adanc.
Cel mai eficient element: renuntarea la 'importanta de sine' .... daca reusim, ne eliberam energia din incercarea de a mentine ideea iluzorie a maretiei noastre; apoi ne-am putea pune la dispozitie suficienta energie pentru a intra in cea de-a doua atentie, ca sa intrezarim o frantura din maretia autentica a universului.
Cea de-a doua poarta a visatului - cand te trezesti dintr-un vis in alt vis .... sau privind orice element dintr-un vis, mentinand privirea fixa pana cand elementul in cauza isi schimba forma si ne trage in alt vis printr-un vartej vajaitor.
Universul este pradalnic prin natura sa, constiinta e obligata sa evolueze prin lupte, confruntari pe viata si pe moarte.
Reactia inevitabila a fapturilor anorganice este tentativa de a ne retine in lumea lor.
Motivul pentru care oamenii obisnuiti sunt lipsiti in vis de vointa, este acela ca ei nu si-au recapitulat niciodata viata, iar aceasta este umpluta pana la refuz cu trairi afective cu incarcatura puternica precum amintiri, sperante, temeri, etc.
Recapitularea si visatul merg mana in mana. Pe masura ce ne revizuim viata, ne desprindem tot mai mult din legaturile care ne tin la sol.
Recapitularea este retrairea totalitatii intamplarilor din viata, prin rememorarea tuturor detaliilor posibile ale acestora; o conditie esentiala pentru redefinirea si reorganizarea energiei unui visator.
Recapitularea elibereaza energia blocata inauntrul nostru, iar fara eliberarea acestei energii, visatul nu este posibil.
Vrajitorii din vechime aveau convingerea ca in univers exista o extraordinara forta de dezintegrare, care face organismele sa traiasca, imprumutandu-le constiinta. Tot aceasta forta face organismele sa moara, pentru a extrage din ele constiinta pe care le-a imprumutat-o, si pe care organismele au imbogatit-o cu experientele lor de viata. satisfacand aceasta forta cu o reproducere a cestei experiente - recapitularea - forta dezintegranta ii lasa in pace pe vrajitori, liberi sa-si dezvolte capacitatea de a ajunge prin ea la limitele extreme ale spatiului si timpului.
Recapitularea trebuie facuta fara vreo ordine prestabilita a unor evenimente din viata. Lasa spiritul sa decida. Cufunda-te in tacere si apoi indreapta-te spre evenimentul pe care ti-l indica spiritul.
Fii impecabil. A fi impecabil inseamna sa-ti pui viata in pericol pentru a-ti sustine deciziile, iar apoi sa faci mai mult decat tot posibilul pentru a le realiza. Cand nu iei decizii, nu faci altceva decat sa joci alandala la ruleta cu viata ta.
Visatul - mijlocul prin care punctul de asamblare poate fi dizolvat.
Stalkingul - modul in care punctul de asamblare poate fi facut sa ramana in pozitia perfecta.
Tot secretul consta in intentionare.
Oamenii din vremurile stravechi aveau o conceptie foarte realista despre perceptie si constiinta, deoarece conceptia lor se baza pe observarea si respectarea universului din jur; oamenii contemporani, au o conceptie absurd de nerealista despre perceptie si constiinta, pentru ca aceasta se bazeaza pe observarea si respectarea ordinii sociale si a interrelatiei lor cu aceasta.
Daca nu stii ce faci si ce vrei sa obtii de la energia straina, trebuie sa te multumesti sa privesti foarte fugar aceste aparitii. Tot ce depaseste o scurta privire este la fel de periculos si de prostesc ca a dezmierda un sarpe cu clopotei.
... sa spui tot, fara a spune lucrurilor pe nume, sau sa soliciti, fara ca efectiv sa ceri ...
carlos castaneda - calatorie la ixtlan
Doar un luptator poate rezista pe drumul cunoasterii, caci arta lui consta in a gasi un echilibru intre spaima de a fi om si minunea de a fi om.
In deprinderea tainelor vrajitoresti, elementul cheie sunt starile de realitate neobisnuita, produse prin ingestia unor plante psihotrope.
Probabil ca nu e nimic de invatat despre plante pentru ca nu e nimic de spus despre ele ....
Plantele puterii sunt doar un ajutor. Adevaratul lucru este atunci cand corpul isi da seama ca poate 'vedea'. Doar atunci esti capabil sa stii ca lumea pe care o privim in fiecare zi este doar o descriere a lumii.
Daca vrei sa 'opresti' pe cineva, trebuie sa ramai in afara cercului care il preseaza; astfel poti directiona presiunea.
Frica nu raneste pe nimeni, niciodata.
Dupa 'oprirea lumii', urmatorul pas e acela de 'a vedea'.
Plateste-ma pentrul timpul meu ..... cu timpul tau.
Ai stiut intotdeauna sa minti, singurul lucru care lipsea era ca nu stiai ca o faci.
Moartea noastra ne previne; intotdeauna apare ca un fior pe sira spinarii.
Moartea este insotitorul nostru etern; se afla intotdeauna la stanga noastra, la o lungime de brat. Ea te-a urmarit intotdeauna. O va face pana in ziua in care te va atinge.
Ceea ce trebuie sa faci, cand esti nerabdator, e sa te intorci spre stanga, si sa ceri un sfat de la moartea ta. Daca moartea face un semn spre tine, sau daca prinzi o licarire a ei, sau daca ai doar sentimentul ca insotitorul tau te priveste, scapi de o mare cantitate de meschinarii.
Moartea este singurul sfesnic inteligent pe care il avem.
De cate ori simti, asa cum faci mereu, ca totul merge prost, si ca esti pe cale sa fii anihilat, intoarce-ti capul spre moartea ta, si intreab-o daca este asa. Moartea iti va spune ca te inseli, ca nu conteaza nimic in afara de atingerea ei. Moartea ta o sa-ti spuna: 'Inca nu te-am atins !'
Cand un om se decide sa faca ceva, el trebuie sa faca fata la tot, dar trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce face. Indiferent ce face, el trebuie sa stie intai pentru ce o face, apoi trebuie sa inceapa sa actioneze fara sa aiba dubii sau regrete fata de ele.
Te plangi, te-ai plans toata viata, pentru ca nu ti-ai asumat responsabilitatea pentru propriile tale decizii.
Intr-o lume in care moartea e un vanator, nimic nu este mic sau mare, la nivel de decizie. Exista doar decizii pe care le luam in fata mortii inevitabile.
Vanatorii vor vana mereu. Ei pot trai oriunde. Sa fii vanator insemna sa stii foarte multe. Inseamna sa poti vedea lumea in moduri diferite. Pentru a fi vanator, trebuie sa fii in echilibru perfect cu totul, altfel vanatoarea devine o treaba fara sens.
Celor mai buni vanatori nu le place sa vaneze, ei o fac bine, atata tot.
Un vanator lasa foarte putine lucruri in voia soartei.
In asfintit nu e vant, e doar putere.
Daca ii convine, vanatorul se ascunde de putere, ancorandu-se si ramanand nemiscat, pana se termina asfintitul, si puterea l-a luat in protectia ei. Protectia ei este ca un cocon. Un vanator poate sta in camp deschis si nu-l va deranja nici un coiot sau puma sau vreo insecta lipicioasa. Puma va veni pana la nasul vanatorului sa-l miroasa, iar daca vanatorul nu se misca, puma va pleca.
Pe de alta parte, daca vanatorul vrea sa fie remarcat, tot ce are el de facut, este sa stea pe varful unui deal in timpul asfintitului, si puterea il va cauta si il va sacai toata noaptea, sau daca vrea sa ramana treaz, el trebuie sa se lase remarcat de vant.
Secretul marilor vanatori: a fi disponibil si indisponibil la o anumita cotitura a drumului.
A nu fi disponibil nu inseamna sa fii secretos, sau sa te ascunzi, ci sa fii inaccesibil.
Nu are nici o importanta ca te ascunzi, daca toata lumea stie unde te ascunzi.
trebuie sa te retragi din mijlocul drumului foarte circulat. Intreaga ta fiinta e acolo, de aceea n-are nici un rost sa te ascunzi, n-ai face decat sa-ti inchipui ca te-ai ascuns. A te afla in mijlocul unui drum inseamna ca toti cei ce trec pe langa tine sa-ti urmareasca sosirile si plecarile.
Sa fii inaccesibil inseamna sa te atingi de lumea din jurul tau cu economie. Nu trebuie sa manaci cinci prepelite, mananci doar una. Nu strici plantele doar ca sa-ti faci un gratar. Nu te expui puterii vantului decat daca este necesar. Nu folosesti si nu storci oamenii pana n-a mai ramas nimic din ei, in special pe cei care-i iubesti.
Sa te ingrijorezi insemna sa devii accesibil, nedorit de accesibil. Iar odata ce te ingrijorezi, te agati de orice cu disperare, iar odata ce te agati esti expus la extenuare, sau risti sa extenuezi tu orice sau pe oricine de cate te agati.
Un vanator atinge lumea usor, atat cat are nevoie, si apoi pleaca usor mai departe, aproape fara sa lase vreo urma.
Poti mai mult; e un singur lucru rau la tine - crezi ca ai prea mult timp.
Concentreaza-ti atentia pe legatura existenta intre tine si moartea ta, fara remuscari sau tristete sau grija.
Considera ca fiecare actiune este ultima ta batalie pe pamant....astfel actiunile tale vor avea putere adevarata, in modul asta se atenueaza frica.
Un luptator cauta puterea, iar unul din drumurile spre ea este 'visatul'.
Decizia tine de zona puterilor care ghideaza oamenii.
Puterea este ceva aflat in tine, ceva care controleaza actiunile tale, si totusi este la comanda ta.
Vanarea puterii este o afacere foarte ciudata. Nu exista nici un plan anterior. Asta e excitant in afacerea asta. Un luptator, procedeaza totusi, ca si cum ar avea un plan, pentru ca el are incredere in puterea lui personala. El stie sigur ca aceasta o sa-l faca sa se manifeste in cea mai potrivita maniera.
Un luptator este invulnerabil cand are incredere in puterea lui personala, indiferent cat de mica sau de mare este.
Trucul consta in ceea ce accentuezi. Noi suntem cei care ne facem ori mizerabili ori puternici; cantitatea de munca depusa e aceeasi.
Trebuie sa ti se intample lucruri foarte drastice, pentru a permite corpului tau sa sa profite de tot ce ai invatat.
Daca nu am fi pacaliti, nu am invata niciodata.
Invartitul cu aliatul tau, va scimba ideea ta despre lume; ideea este totul; si cand aceasta se schimba, lumea insasi se schimba.
Daca simti ca nu este inca timpul, amana intalnirea. Nu se castiga nimic prin fortarea lucrurilor. Daca vrei sa supravietuiesti , trebuie sa ai limpezimea cristalului si sa fii absolut sigur de tine.
... timpul meu nu sosise inca ...
In deprinderea tainelor vrajitoresti, elementul cheie sunt starile de realitate neobisnuita, produse prin ingestia unor plante psihotrope.
Probabil ca nu e nimic de invatat despre plante pentru ca nu e nimic de spus despre ele ....
Plantele puterii sunt doar un ajutor. Adevaratul lucru este atunci cand corpul isi da seama ca poate 'vedea'. Doar atunci esti capabil sa stii ca lumea pe care o privim in fiecare zi este doar o descriere a lumii.
Daca vrei sa 'opresti' pe cineva, trebuie sa ramai in afara cercului care il preseaza; astfel poti directiona presiunea.
Frica nu raneste pe nimeni, niciodata.
Dupa 'oprirea lumii', urmatorul pas e acela de 'a vedea'.
Plateste-ma pentrul timpul meu ..... cu timpul tau.
Ai stiut intotdeauna sa minti, singurul lucru care lipsea era ca nu stiai ca o faci.
Moartea noastra ne previne; intotdeauna apare ca un fior pe sira spinarii.
Moartea este insotitorul nostru etern; se afla intotdeauna la stanga noastra, la o lungime de brat. Ea te-a urmarit intotdeauna. O va face pana in ziua in care te va atinge.
Ceea ce trebuie sa faci, cand esti nerabdator, e sa te intorci spre stanga, si sa ceri un sfat de la moartea ta. Daca moartea face un semn spre tine, sau daca prinzi o licarire a ei, sau daca ai doar sentimentul ca insotitorul tau te priveste, scapi de o mare cantitate de meschinarii.
Moartea este singurul sfesnic inteligent pe care il avem.
De cate ori simti, asa cum faci mereu, ca totul merge prost, si ca esti pe cale sa fii anihilat, intoarce-ti capul spre moartea ta, si intreab-o daca este asa. Moartea iti va spune ca te inseli, ca nu conteaza nimic in afara de atingerea ei. Moartea ta o sa-ti spuna: 'Inca nu te-am atins !'
Cand un om se decide sa faca ceva, el trebuie sa faca fata la tot, dar trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce face. Indiferent ce face, el trebuie sa stie intai pentru ce o face, apoi trebuie sa inceapa sa actioneze fara sa aiba dubii sau regrete fata de ele.
Te plangi, te-ai plans toata viata, pentru ca nu ti-ai asumat responsabilitatea pentru propriile tale decizii.
Intr-o lume in care moartea e un vanator, nimic nu este mic sau mare, la nivel de decizie. Exista doar decizii pe care le luam in fata mortii inevitabile.
Vanatorii vor vana mereu. Ei pot trai oriunde. Sa fii vanator insemna sa stii foarte multe. Inseamna sa poti vedea lumea in moduri diferite. Pentru a fi vanator, trebuie sa fii in echilibru perfect cu totul, altfel vanatoarea devine o treaba fara sens.
Celor mai buni vanatori nu le place sa vaneze, ei o fac bine, atata tot.
Un vanator lasa foarte putine lucruri in voia soartei.
In asfintit nu e vant, e doar putere.
Daca ii convine, vanatorul se ascunde de putere, ancorandu-se si ramanand nemiscat, pana se termina asfintitul, si puterea l-a luat in protectia ei. Protectia ei este ca un cocon. Un vanator poate sta in camp deschis si nu-l va deranja nici un coiot sau puma sau vreo insecta lipicioasa. Puma va veni pana la nasul vanatorului sa-l miroasa, iar daca vanatorul nu se misca, puma va pleca.
Pe de alta parte, daca vanatorul vrea sa fie remarcat, tot ce are el de facut, este sa stea pe varful unui deal in timpul asfintitului, si puterea il va cauta si il va sacai toata noaptea, sau daca vrea sa ramana treaz, el trebuie sa se lase remarcat de vant.
Secretul marilor vanatori: a fi disponibil si indisponibil la o anumita cotitura a drumului.
A nu fi disponibil nu inseamna sa fii secretos, sau sa te ascunzi, ci sa fii inaccesibil.
Nu are nici o importanta ca te ascunzi, daca toata lumea stie unde te ascunzi.
trebuie sa te retragi din mijlocul drumului foarte circulat. Intreaga ta fiinta e acolo, de aceea n-are nici un rost sa te ascunzi, n-ai face decat sa-ti inchipui ca te-ai ascuns. A te afla in mijlocul unui drum inseamna ca toti cei ce trec pe langa tine sa-ti urmareasca sosirile si plecarile.
Sa fii inaccesibil inseamna sa te atingi de lumea din jurul tau cu economie. Nu trebuie sa manaci cinci prepelite, mananci doar una. Nu strici plantele doar ca sa-ti faci un gratar. Nu te expui puterii vantului decat daca este necesar. Nu folosesti si nu storci oamenii pana n-a mai ramas nimic din ei, in special pe cei care-i iubesti.
Sa te ingrijorezi insemna sa devii accesibil, nedorit de accesibil. Iar odata ce te ingrijorezi, te agati de orice cu disperare, iar odata ce te agati esti expus la extenuare, sau risti sa extenuezi tu orice sau pe oricine de cate te agati.
Un vanator atinge lumea usor, atat cat are nevoie, si apoi pleaca usor mai departe, aproape fara sa lase vreo urma.
Poti mai mult; e un singur lucru rau la tine - crezi ca ai prea mult timp.
Concentreaza-ti atentia pe legatura existenta intre tine si moartea ta, fara remuscari sau tristete sau grija.
Considera ca fiecare actiune este ultima ta batalie pe pamant....astfel actiunile tale vor avea putere adevarata, in modul asta se atenueaza frica.
Un luptator cauta puterea, iar unul din drumurile spre ea este 'visatul'.
Decizia tine de zona puterilor care ghideaza oamenii.
Puterea este ceva aflat in tine, ceva care controleaza actiunile tale, si totusi este la comanda ta.
Vanarea puterii este o afacere foarte ciudata. Nu exista nici un plan anterior. Asta e excitant in afacerea asta. Un luptator, procedeaza totusi, ca si cum ar avea un plan, pentru ca el are incredere in puterea lui personala. El stie sigur ca aceasta o sa-l faca sa se manifeste in cea mai potrivita maniera.
Un luptator este invulnerabil cand are incredere in puterea lui personala, indiferent cat de mica sau de mare este.
Trucul consta in ceea ce accentuezi. Noi suntem cei care ne facem ori mizerabili ori puternici; cantitatea de munca depusa e aceeasi.
Trebuie sa ti se intample lucruri foarte drastice, pentru a permite corpului tau sa sa profite de tot ce ai invatat.
Daca nu am fi pacaliti, nu am invata niciodata.
Invartitul cu aliatul tau, va scimba ideea ta despre lume; ideea este totul; si cand aceasta se schimba, lumea insasi se schimba.
Daca simti ca nu este inca timpul, amana intalnirea. Nu se castiga nimic prin fortarea lucrurilor. Daca vrei sa supravietuiesti , trebuie sa ai limpezimea cristalului si sa fii absolut sigur de tine.
... timpul meu nu sosise inca ...
luni, 15 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)