cele mai frumoase povestiri zen - henri brunel

' Broscoiul asta! ai crede
Ca o sa ragaie
Un nor! '
Issa (1763-1827)


din comentariile autorului:
A trai zen inseamna sa fii lucid, sa alegi intre ceea ce trece si ceea ce ramane ...


Povestirea zen curata spiritul, socheaza principiile, rastoarna modurile de gandire, reteaza prejudecatile. "Trebuie sa golesti ceasca daca vrei sa o umpli", spune maestrul ceaiului. Scopul zenului este acela de a restitui "fata originara", inocenta. Ne cheama sa facem experienta comuniunii noastre cu universul. Ne dezvaluie infinitul in finit.


Povestirea zen nu da inapoi in fata nici unei metode: rasul, absurdul, provocarea, brutalitatea dar si tandretea, compasiunea, miracolul, poezia, tacerea. Si adauga misterul. Deseori suntem "pe punctul" de a intelege ... dar concluzia ne scapa. In toate formele de artei zen , pictura, teatru sau poezie, se manifesta o parte de insolit. Zenul favorizeaza linia nesigura, linia franta, desenul asimetric, si chiar in celebrele gradini zen, cu nisip alb de o suta de ori greblat, sunt adaugate uneori cateva frunze uscate imprastiate, nepotrivite acolo, inutile. Pentru ca o forma perfecta este ceva inchis. Definitia clara asasineaza. Zenul ofera intotdeauna o iesire prin care se va strecura intuitia, unde se va naste posibila scanteie.


"povestirile muntilor albastri" dupa cum le numeste poetic un vechi text chinez, sunt o cale de Iluminare, sunt purtatoarele unuia dintre cele mai nobile mesaje spirituale ale omenirii. dar fiecare gaseste aici ceea ce cauta, o alta privire asupra vietii sale sau simpla placere de a auzi lucruri minunate. Se potrivesc si celor mari si celor mici, dupa intuitia fiecaruia si nivelul de lectura. Povestirea zen, care ne deschide portile unei lumi fermecate, este mai intai o scoala de libertate.

povestire de origine japoneza: "in loc de ramas bun":

Un calugar zen se pregatea sa vorbeasca in piata mare a satului. Isi compusese cu grija discursul si se pregatea sa citeasca, cand o pala brusca de vant a facut sa-i zboare foile in crengile unui lamai. Luat prin surprindere, incapabil sa-si gaseasca sirul predicii, a zis:
-Prieteni, iata in rezumat ce voiam sa va spun. Cand mi-e foame, mananc; cand mi-e somn, dorm!
-Dar nu toata lumea face asa maestre? a intrebat cineva din multime.
-Nu! Nu in acelasi fel!
-De ce, maestre?
-Cand oamenii mananca, se gandesc la o mie de lucruri; cand adorm, se gandesc la problemele lor. Iata de ce nu fac la fel ca mine!
Si calugarul a coborat in mijlocul lor, a primit darurile, iar celor care inca ii mai puneau intrebari, le raspundea:
-detaliile le veti gasi in crengile lamaiului....


in loc de ramas bun, pe cand cautam o poza cu un lamai mare si bogat .... :

                                    
                                           Buddha’s hands, an ornamental citron variety 

introducere in hermeneutica - moises silva, walter c. kaiser

Lewis Carroll: through the Looking Glass :
    "      - Cand eu intrebuintez un cuvant, zise Durdum-Durdam pe un ton dispretuitor, inseamna exact ce am vrut eu sa insemne, nici mai mult, nici mai putin.
           - Intrebarea e, spuse Alice, daca poti face cuvintele sa insemne atat de multe lucruri deosebite.
           - Intrebarea e, raspunse Durdum-Durdam, cine trebuie sa fie stapan, asta-i tot.
      ...................................................................................
     Alice era prea naucita, ca sa poata spune ceva, asa ca, dupa cateva clipe Durdum Durdam incepu din nou:
           - Impenetrabilitate! Asa spun eu!
           - N-ai vrea sa-mi spui si mie ce inseamna?...
           - Prin "impenetrabilitate" vreau sa spun ca am sporovait destul despre acest subiect si ca ar fi bine sa spui ce ai de gand sa faci de-acum incolo, intrucat banuiesc ca n-ai de gand sa ramai aici cate zile mai ai de trait.
           - E prea de tot sa faci un cuvant sa insemne atat de mult, zise Alice ganditoare.
           - Cand pun un cuvant sa munceasca ata de mult, zise Durdum-Durdam, totdeauna il platesc suplimentar.
           - O ! zise Alice. Era prea naucita ca sa mai spuna ceva. "


In 1960, Hans-Georg Gadamer a publicat Adevar si metoda. Titlul cartii contine tema principalei sale teze: Adevarul nu rezida in incercarea cititorului de a se intoarce la intelesul originar al autorului; acest ideal nu poate fi atins, intrucat fiecare interpret are o alta cunoastere, diferita a textului, in functie de momentul istoric in care se afla el ca cititor.Din aceasta teza centrala decurg patru afirmatii, care constituie esenta metodei sale:
1. In procesul de interpretare nu se poate evita prejudecata (germ., Vorurteil), care trebuie sa fie incurajata, daca dorim sa intelegem intreaga lucrare, si nu doar parti din ea. Aceasta 'preintelegere' provine din noi insine, si nu din text, deoarece textul are un inteles nedeterminat.
2. Intelesul unui text se constituie dincolo de autor, de unde rezulta ca a-l intelege nu tine de a reproduce ceea ce a facut autorul, ci este ceva productiv. Subiectul, nu autorul, este cel care determina intelesul.
3. Explicatia unui pasaj nu exte exclusiv rezultatul perspectivei interpretului, dupa cum nu este exclusiv nici rezultatul situatiei istorice originare a textului. Ci ea este o 'fuziune de orizonturi' (germ., Horizontverschmellzung) . In procesul de intelegere, cele doua perspective sunt subsumate intr-o alternativa terta.
4. Intelesurile trecute nu pot fi reproduse in prezent, deoarece existenta din trecut nu poate deveni existenta in prezent.


In 1965 Paul Ricoeur in Despre interpretare: eseu asupra lui Freud, dupa parerea sa, scrisul modifica fundamental natura comunicarii si genereaza un intreg set de operatii, din care fac parte si urmatoarele patru:
1. Un text este independent, din punct de vedere semantic, de intentia autorului. Textul insemna acum tot ceea ce poate sa insemne, nu neaparat ce dorise autorul sa insemne.
2. Genurile literare nu au doar functia de a clasifica textele; ele ofera de fapt, si un cod care modeleaza modul in care un scriitor va interpreta acel text.
3. O data ce textul a fost scris, intelesurile nu mai sunt determinate de  intelegerea pe care o avea destinatarul initial cu privire la acele texte. Fiecare cititor ulterior, poate, la randul lui, sa-si regaseasca propria situatie in acel text, caci acesta, spre deosebire de un mesaj oral, transcende circumstantele originare. Noile interpretari nu sunt mai putin valide. Ele nu trebuie sa fie in contradictie totala cu intelegerea destinatarului originar, dar pot fi diferite, mai bogate sau, dimpotriva, mai sarace.
4. O data ce un text este scris, sensul a ceea ce spune nu mai este legat direct de referentul sau, adica de lucrul la care se refera. Noul inteles nu mai este constrans de limite situationale si, prin urmare, deschide un nou univers al intelesului.