cele mai frumoase povestiri zen - henri brunel

' Broscoiul asta! ai crede
Ca o sa ragaie
Un nor! '
Issa (1763-1827)


din comentariile autorului:
A trai zen inseamna sa fii lucid, sa alegi intre ceea ce trece si ceea ce ramane ...


Povestirea zen curata spiritul, socheaza principiile, rastoarna modurile de gandire, reteaza prejudecatile. "Trebuie sa golesti ceasca daca vrei sa o umpli", spune maestrul ceaiului. Scopul zenului este acela de a restitui "fata originara", inocenta. Ne cheama sa facem experienta comuniunii noastre cu universul. Ne dezvaluie infinitul in finit.


Povestirea zen nu da inapoi in fata nici unei metode: rasul, absurdul, provocarea, brutalitatea dar si tandretea, compasiunea, miracolul, poezia, tacerea. Si adauga misterul. Deseori suntem "pe punctul" de a intelege ... dar concluzia ne scapa. In toate formele de artei zen , pictura, teatru sau poezie, se manifesta o parte de insolit. Zenul favorizeaza linia nesigura, linia franta, desenul asimetric, si chiar in celebrele gradini zen, cu nisip alb de o suta de ori greblat, sunt adaugate uneori cateva frunze uscate imprastiate, nepotrivite acolo, inutile. Pentru ca o forma perfecta este ceva inchis. Definitia clara asasineaza. Zenul ofera intotdeauna o iesire prin care se va strecura intuitia, unde se va naste posibila scanteie.


"povestirile muntilor albastri" dupa cum le numeste poetic un vechi text chinez, sunt o cale de Iluminare, sunt purtatoarele unuia dintre cele mai nobile mesaje spirituale ale omenirii. dar fiecare gaseste aici ceea ce cauta, o alta privire asupra vietii sale sau simpla placere de a auzi lucruri minunate. Se potrivesc si celor mari si celor mici, dupa intuitia fiecaruia si nivelul de lectura. Povestirea zen, care ne deschide portile unei lumi fermecate, este mai intai o scoala de libertate.

povestire de origine japoneza: "in loc de ramas bun":

Un calugar zen se pregatea sa vorbeasca in piata mare a satului. Isi compusese cu grija discursul si se pregatea sa citeasca, cand o pala brusca de vant a facut sa-i zboare foile in crengile unui lamai. Luat prin surprindere, incapabil sa-si gaseasca sirul predicii, a zis:
-Prieteni, iata in rezumat ce voiam sa va spun. Cand mi-e foame, mananc; cand mi-e somn, dorm!
-Dar nu toata lumea face asa maestre? a intrebat cineva din multime.
-Nu! Nu in acelasi fel!
-De ce, maestre?
-Cand oamenii mananca, se gandesc la o mie de lucruri; cand adorm, se gandesc la problemele lor. Iata de ce nu fac la fel ca mine!
Si calugarul a coborat in mijlocul lor, a primit darurile, iar celor care inca ii mai puneau intrebari, le raspundea:
-detaliile le veti gasi in crengile lamaiului....


in loc de ramas bun, pe cand cautam o poza cu un lamai mare si bogat .... :

                                    
                                           Buddha’s hands, an ornamental citron variety 

introducere in hermeneutica - moises silva, walter c. kaiser

Lewis Carroll: through the Looking Glass :
    "      - Cand eu intrebuintez un cuvant, zise Durdum-Durdam pe un ton dispretuitor, inseamna exact ce am vrut eu sa insemne, nici mai mult, nici mai putin.
           - Intrebarea e, spuse Alice, daca poti face cuvintele sa insemne atat de multe lucruri deosebite.
           - Intrebarea e, raspunse Durdum-Durdam, cine trebuie sa fie stapan, asta-i tot.
      ...................................................................................
     Alice era prea naucita, ca sa poata spune ceva, asa ca, dupa cateva clipe Durdum Durdam incepu din nou:
           - Impenetrabilitate! Asa spun eu!
           - N-ai vrea sa-mi spui si mie ce inseamna?...
           - Prin "impenetrabilitate" vreau sa spun ca am sporovait destul despre acest subiect si ca ar fi bine sa spui ce ai de gand sa faci de-acum incolo, intrucat banuiesc ca n-ai de gand sa ramai aici cate zile mai ai de trait.
           - E prea de tot sa faci un cuvant sa insemne atat de mult, zise Alice ganditoare.
           - Cand pun un cuvant sa munceasca ata de mult, zise Durdum-Durdam, totdeauna il platesc suplimentar.
           - O ! zise Alice. Era prea naucita ca sa mai spuna ceva. "


In 1960, Hans-Georg Gadamer a publicat Adevar si metoda. Titlul cartii contine tema principalei sale teze: Adevarul nu rezida in incercarea cititorului de a se intoarce la intelesul originar al autorului; acest ideal nu poate fi atins, intrucat fiecare interpret are o alta cunoastere, diferita a textului, in functie de momentul istoric in care se afla el ca cititor.Din aceasta teza centrala decurg patru afirmatii, care constituie esenta metodei sale:
1. In procesul de interpretare nu se poate evita prejudecata (germ., Vorurteil), care trebuie sa fie incurajata, daca dorim sa intelegem intreaga lucrare, si nu doar parti din ea. Aceasta 'preintelegere' provine din noi insine, si nu din text, deoarece textul are un inteles nedeterminat.
2. Intelesul unui text se constituie dincolo de autor, de unde rezulta ca a-l intelege nu tine de a reproduce ceea ce a facut autorul, ci este ceva productiv. Subiectul, nu autorul, este cel care determina intelesul.
3. Explicatia unui pasaj nu exte exclusiv rezultatul perspectivei interpretului, dupa cum nu este exclusiv nici rezultatul situatiei istorice originare a textului. Ci ea este o 'fuziune de orizonturi' (germ., Horizontverschmellzung) . In procesul de intelegere, cele doua perspective sunt subsumate intr-o alternativa terta.
4. Intelesurile trecute nu pot fi reproduse in prezent, deoarece existenta din trecut nu poate deveni existenta in prezent.


In 1965 Paul Ricoeur in Despre interpretare: eseu asupra lui Freud, dupa parerea sa, scrisul modifica fundamental natura comunicarii si genereaza un intreg set de operatii, din care fac parte si urmatoarele patru:
1. Un text este independent, din punct de vedere semantic, de intentia autorului. Textul insemna acum tot ceea ce poate sa insemne, nu neaparat ce dorise autorul sa insemne.
2. Genurile literare nu au doar functia de a clasifica textele; ele ofera de fapt, si un cod care modeleaza modul in care un scriitor va interpreta acel text.
3. O data ce textul a fost scris, intelesurile nu mai sunt determinate de  intelegerea pe care o avea destinatarul initial cu privire la acele texte. Fiecare cititor ulterior, poate, la randul lui, sa-si regaseasca propria situatie in acel text, caci acesta, spre deosebire de un mesaj oral, transcende circumstantele originare. Noile interpretari nu sunt mai putin valide. Ele nu trebuie sa fie in contradictie totala cu intelegerea destinatarului originar, dar pot fi diferite, mai bogate sau, dimpotriva, mai sarace.
4. O data ce un text este scris, sensul a ceea ce spune nu mai este legat direct de referentul sau, adica de lucrul la care se refera. Noul inteles nu mai este constrans de limite situationale si, prin urmare, deschide un nou univers al intelesului.

bhagavat ghita

Trebuie sa intelegi ce este fapta (randuita), sa intelegi ce este fapta oprita, sa intelegi ce este nefaptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.
Cel care vede in fapta nefaptuirea, si in nefaptuire fapta, acela este un intelept printre oameni, acela este un yoghin, (si totusi) savarseste pe de-a intregul fapta.
Despre cel ce trece la orice fapta, fara dorinta si hotarare, ale carui fapte sunt arse de focul cunoasterii; despre el, cei iluminati spun ca este un intelept.
Parasind frunctul faptelor, mereu multumit, liber chiar daca a trecut la fapta, acela nu savarseste nimic.
Fara dorinte, cu mintea si trupul stapanite, parasind orice bun lumesc, savarsind faptele numai cu trupul nu-si atrage pacat.

Pentru cel desprins de legaturi, eliberat, cu mintea fixata in cunoastere, care faptuieste pentru a sacrifica, fapta se sterge in intregime.

Sacrificiul cunoasterii este mai bun decat cel material .... toate faptele se desavarsesc in intregime in cunoastere, si chiar daca ai fi cel mai pacatos dintre toti pacatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinta, cu corabia cunoasterii.

Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, asa si focul cunoasterii face din toate faptele cenusa.
Nu exista aici (pe pamant) un instrument purificator asemanator cunoasterii; pe aceasta o gaseste singur, in sinea lui, cu timpul, cel desavarsit in yoga.

Cel al carui sine este sinele tuturor fiintelor, chiar daca infaptuieste, el nu este intinat.
" Nu eu faptuiesc ceva! ", asa gandeste cel concentrat care cunoaste adevarul, atunci cand vede, aude, atinge, miroase, mananca, merge, doarme, respira, vorbeste, da drumul, prinde, inchide si deschide pleoapele; el zice: " Simturile actioneaza in obiectele lor."
Cel care faptuieste daruindu-i lui Brahman (divinitatii, infinitatii) toate faptele, parasind orice legatura, de el nu se prinde pacatul, precum apa de frunzele lotusului.

Natura e cea care pune (totul) in miscare.
Cunoasterea e invaluita de necunoastere; prin ea li se tulbura mintea creaturilor.

Inteleptii privesc la fel la un brahman plin de stiinta si virtute morala, la un bou, la un elefant, la un caine sau la un mancator de caini.

Cel care cunoaste pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i placut, nu se sperie de ce-i neplacut.

Bucuriile nascute din contactul (simturilor) sunt matca durerii.

....cea careia i se spune renuntare este 'yoga'; caci nimeni nu devine yoghin fara sa renunte la dorinta.
Pentru ascetul doritor sa se inalte la 'yoga' instrumentul de indeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la 'yoga', instrumentul de indeplinire este renuntarea.

Yoga nu este pentru cel care mananca prea mult, nici pentru cel care nu mananca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult, nici pentru cel (mereu) treaz.

O nastere intr-o familie de intelepti yoghini este cea mai grea de dobandit in aceasta lume.
Acolo, isi redobandeste concentrarea din intruparea anterioara, si se straduieste si mai mult pentru desavarsirea spirituala.
Exercitiile repetate din trecut, il duc mai departe, chiar fara vreerea lui.

Din cel nemanifestat se nasc toate cele manifestate la venirea zilei; la venirea noptii se topesc in cel numit nemanifestat.

                                                            exodul spre lumina - sabin balasa

carlos castaneda - povestiri despre putere

Consolarea, limanul, frica, toate acestea sunt niste stari pe care le-ai invatat fara sa-ti pui problema valorii lor.

Gandurile si actiunile tale sunt stabilite pentru totdeauna in termenii gandirii lor. Asta e sclavie. Libertatea e scumpa, dar pretul ei nu e imposibil; fereste-te deci de urmaritorii tai, de maestri tai.

Lumea trebuie sa fie conform cu descrierea ei; mai exact, descrierea se reflecta pe sine.
Noi am invatat sa ne raportam la descrierea noastra despre lume prin intermediul 'obisnuintelor'.

Toti trecem prin aceleasi conflicte. Singurul mod de a le depasi consta in perseverenta de a actiona ca un luptator. Restul vine de la sine si prin sine, adica cunoasterea si puterea. Oamenii cunoasterii le au pe amandoua. Si totusi, nici unul dintre ei nu poate spune cum le-a capatat, doar ca ei au actionat ca niste luptatori, iar la un moment dat, totul s-a schimbat.

Asta e problema cuvintelor. Ele ne forteaza sa ne simtim totdeauna lipsiti de prejudecati, dar cand ajungem fata in fata cu lumea, ele ne pacalesc mereu si ajungem in final sa privim lumea ca de obicei, cu toate prejudecatile noastre. Din acest motiv, un vrajitor cauta mai degraba sa actioneze decat sa vorbeasca, iar prin acest mod el obtine o noua descriere a lumii, in care vorbirea nu e asa importanta, si in care actiunile noi au reflexii noi.

Mai devreme sau mai tarziu, totul va fi perfect clar, fara a trebui sa fie clar, fara a trebui sa fie acceptabil sau inacceptabil.

Luptatorul incepe cu certitudinea ca spiritul sau nu este echilibrat; apoi, traind in autocontrol si constiinta deplina, dar fara graba sau obligatie, el actioneaza in cel mai bun mod pentru a-si castiga echilibrul. Dezechilibrul se datoreaza in totalitate actiunilor noastre.

Lumea nu ne apare direct. Descrierea ei e undeva intre noi si adevarul existent. Noi ne gasim cu un pas in urma, iar experienta noastra despre lume e intotdeauna o amintire a experientei. Noi ne amintim in mod continuu clipa care tocmai a trecut. Ne amintim, ne amintim, ne amintim.

Soliditatea, materialitatea, sunt amintiri. De aceea, ca tot ce simtim despre lume, ele sunt amintiri pe care le acumulam. Memoriile descrierii.

bhagavat ghita

Precum cei nestiutori faptuiesc legati de fapte, tot asa, cel intelept, dorind binele oamenilor (faptuieste) desprins (de ele).
Krishna: Pentru mine nu mai exista nimic de infaptuit....nimic care sa trebuiasca dobandit, si totusi ma aflu in actiune.
Daca eu nu m-as afla tot timpul, neobosit in actiune, toti oamenii mi-ar urma calea.
Aceste lumi ar pieri daca eu nu (mi)-as indeplini fapta, as fi cel care face haos, as duce la pieire fiintele.

Toate faptele se indeplinesc de catre Tendintele (guna) Naturii (prakrti); cel cu Sinele tulburat de Eu gandeste: 'faptuitorul sunt eu'.
Cel care nu este legat (de fapte) gandeste: 'Tendintele actioneaza asupra Tendintelor'.

Krishna: Incredintandu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fara dorinte si lipsit de (gandul) 'al meu', lupta, scapat de zbuciumul indoielii.
Oamenii care urmeaza aceasta invatatura eterna .... aceia se elibereaza de fapte.

Chiar si inteleptul se poarta dupa cum ii este firea lui, fiintele isi urmeaza firea; ce-o va tine in loc?
In obiectul oricarui simt se afla patima si ura; sa nu intre sub stapanirea lor, acestea doua sunt dusmanii lui.
Legea proprie (svadharma), (chiar) cu lipsuri, este mai buna decat Legea altuia, chiar cu grija respectata; este mai bine sa pieri in legea ta proprie; Legea altuia este periculoasa.
De cine-i stapanit omul cand savarseste pacatul, desi nu-l doreste ... de parca-i tras cu forta?
Aceasta este fie dorinta, fie ura, nascuta fiecare din Tendinta 'rajas', marele devorator, marele rau, sa stii ca acesta este dusmanul aici (pe pamant).
Precum focul este invaluit de fum, ... tot asa si aceasta 'cunoastere' este invaluita de aceasta 'Tendinta'.
Ascunsa este cunoasterea celui intelept, de catre acest vesnic dusman, care sub forma dorintei ... este un foc greu de stins.
Lacasul sau sunt simturile, simtul intern si mintea; prin aceasta el tulbura pe cel intrupat, ascunzand Cunoasterea.
De aceea tu, ... stapanindu-ti dintru inceput simturile, ucide-l pe cel rau, pe cel care distruge Cunoasterea si intelegerea.
....dusmanul de care cu greu te apropii, a carui forma este dorinta.

radu gyr - n-ai desmierda

N-ai desmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii din cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

hermes trismegistus - corpus hermeticum

    din cartea a IV-a: 'Cheia' - comentarii

Un pamantean este un zeu muritor, iar zeul ceresc este un om nemuritor.
Prin om se inteleg numai acele fiinte care sunt inzestrate cu cea mai inalta inteligenta ori constiinta spirituala, a-ti lipsi aceasta inseamna a nu fi inca om, ci numai potentialitatea unui om.
'Cheia' evita de asemenea si eroarea antropomorfismului, prin definirea Divinitatii ca nefiind in sine nici viata, nici minte, nici substanta, ci cauza acestora.
Necunoasterea lui Dumnezeu este declarata ca fiind cel mai mare rau, insa Dumnezeu nu poate fi recunoscut in fenomene sau vazut cu ochii. Cautarea trebuie intreprinsa in interior.

Multor ganditori de azi le lipseste constiinta spirituala, .... necunoscand semnificatia si potentialitatile omului, ei confunda forma cu substanta, si partea exterioara si manifesta a omului cu omul insusi, si, in consecinta, pentru a satisface aceasta parte socotesc ca este necesar ca omul s-o duca bine, indiferent cat de distrugatoare pentru autentica umanitate sunt practicile la care recurg.

martin palmer - elemente de taoism

Taoismul neaga validitatea limbajului. Chuang Tzu ofera multe exemple ale inadecvarii limbii si cunoasterii. Iata doua dintre cele mai frumoase comentarii ale sale:

" Despre Cale nu se poate gandi ca fiind, nici ca nefiind. Numind-o Cale, adoptam doar un expedient temporar.... Perfectiunea Caii si a lucrurilor - nici cuvintele, nici tacerea nu sunt capabile s-o exprime. sa nu vorbesti, nici sa nu taci - aceasta este cea mai inalta forma de discutie. "

" Odata, Chuang Chou (Chuang Tzu) a visat ca era un fluture, zburand de ici-colo fericit si facand ce voia. Nu stia ca era Chuang Chou. Dintr-o data, s-a trezit si era limpede, si fara putinta de tagada, ca era Chuang Chou. dar nu stia daca era Chuang Chou, care visase ca era fluture, sau un fluture visand ca era Chuang Chou. "

carlos castaneda - povestiri despre putere

Cheia problemelor pe care le ridica perfectiunea este simtul timpului ... Nu exista supravietuitori pe acest pamant.

Un profesor trebuie sa fie onest si sa-si avertizeze discipolul ca inocenta si tihna momentului sunt doar un miraj, ca in fata lui se afla un abis fara fund si ca, o data deschisa usa, nu mai exista nici o cale de intoarcere.

Nu mai ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru 'ratiunea' ta.

Ceea ce conteaza e ca luptatorul sa fie impecabil.

Increderea luptatorului nu e increderea omului obisnuit. Omul obisnuit cauta certitudine in ochii interlocutorului si ii spune incredere de sine. Luptatorul cauta perfectiunea in proprii sai ochi si ii spune simplitate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptatorul e legat doar de el insusi. Increderea in sine cere sa stii ceva sigur; simplitatea cere sa fii impecabil in actiuni si sentimente.

Nu conteaza ce dezvalui sau ce tii in tine. Tot ce facem, tot ce suntem, sta in puterea noastra personala. Daca avem destula, un singur cuvant dezvaluit ar fi suficient pentru a ne schimba viata. Dar daca nu avem destula putere personala, ne pot fi dezvaluite si cele mai importante parti de intelepciune ....

Ne aplicam diverse trucuri pentru a ne forta sa abandonam cautarea. Ca o contramasura, trebuie sa persistam in pofida tuturor barierelor si a dezamagirilor.

...reactii exagerate = in viata respectivului existau lucruri nerezolvate.

Dialogul interior este cel care ne tine legati de pamant. Lumea e asa si asa, asa si pe dincolo doar pentru ca discutam cu noi insine despre ea ca e asa. Trecerea in lumea vrajitorilor se deschide dupa ce luptatorul a invatat sa-si opreasca dialogul interior. A schimba parerea noastra despre lume este punctul crucial al vrajitorilor. Iar oprirea dialogului interior este singurul mod de realizare a acestuia. Restul e doar umplutura.

Luptatorul isi primeste sansa oricare ar fi ea, si o accepta in deplina modestie. El accepta cu modestie ceea ce este, nu ca pe o sursa de regrete, ci ca pe o provocare palpabila.

Umilinta luptatorului nu seamana cu cea a cersetorului. Luptatorul nu-si pleaca niciodata capul in fata nimanui; dar in acelasi timp nu permite nimanui sa-si plece capul in fata sa. Cersetorul cade in genunchi la scoaterea palariei si sterge podeaua in fata oricui crede el ca e mai sus decat el, dar el cere in acelasi timp ca oricine e mai mic decat el sa stearga podeaua in fata lui.
Ce sant maestri? Modestia luptatorului nu permite sa fii maestrul nimanui.

bhagavat gita

Cel care isi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele (in carapacea ei), acela are o intelepciune neclintita.

Chiar si la omul intelept care se stapaneste ... simturile framantate tarasc mintea cu forta.

In omul ce-si indreapta mereu gandul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele.

Mintii coplesite de ratacirea simturilor intepepciunea ii este luata, precum corabia de vant pe ape.

Cand este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapaneste vegheaza; cand este veghe pentru fiinte, pentru inteleptul care vede (sinele) este noapte.

Nu prin abtinere de la fapte ajunge omul la nefaptuire si nici prin renuntare la lume nu se capata desavarsirea.
Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savarseasca fapte, caci savarseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din natura (prakrti).
Cel care stapanindu-si organele de actiune sta (nemiscat) dar isi readuce in minte
obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut.
Cel care stapanindu-si simturile cu mintea, ... , trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste (de ceilalti).
Savarseste fapte prescrise! Fapta este mai buna decat nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta.
Inafara celor savarsite pentru sacrificiu, restul faptelor inlantuiesc lumea; in acest scop indeplineste fapta, ..., eliberat de legaturi.

Asa a fost pusa in miscare roata; cel care nu o face sa se invarteasca (mai departe), aici (pe pamant), acela traieste zadarnic, nemernic, dedat simturilor.

Savarseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins (de ea), caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme.

mihai eminescu - imparat si proletar

Virtutea pentru dansii, ea nu exista. Insa
V'o predica, .......

Caci voi murind in sange, ei pot sa fie mari.

Religia - o fraza de dansii inventata,
Ca cu a ei putere sa va aplece'n jug,

Cu umbre, care nu sunt, v'a 'ntunecat vederea
Si v'a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti ...

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;

De lege n'au nevoie - virtutea e usoara
Cand ai ce-ti trebuieste ...Iar legi sunt pentru voi
 Voua va pune lege, pedepse va masoara

Sfarmati tot ce arata mandrie si avere,
O! desbracati viata de haina-i de granit,
De purpura, de aur, de lacrimi, de urat -
Sa fie un vis numai, sa fie o parere,
Ce far' de patimi trece in timpul nesfarsit.

... Locul hienei il lua cel vorbaret,
Locul cruzimei vechie, cel lin si pismaret,
Formele se schimbara, dar raul a ramas.

Atunci va veti intoarce la vremile-aurite
Ce mitele albastre ni le soptesc ades

Chiar moartea cand va stinge lampa vietii finite,
Vi s'a parea un inger cu parul blond si des.

Va creste tot ce'n lume este menit sa creasca

In orice om o lume isi face incercarea,
Batranul Demiurgos se opinteste'n van;
In orice minte lumea isi pune intrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sadite in noian?

In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,
Si'n toata omenirea in veci acelasi om -
In multe forme-apare a vietii cruda taina,
Pe toti ea ii insala, la nime se distaina,
Dorinti nemarginite planand intr-un atom.

Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste
Ca'n urma-ti raman toate astfel cum sunt, de dregi
Oricat ai drege'n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare ... s'un gand te-ademeneste:
"Ca vis al mortii-eterne e viata lumii'ntregi "