marți, 17 mai 2011

cele mai frumoase povestiri zen - henri brunel

' Broscoiul asta! ai crede
Ca o sa ragaie
Un nor! '
Issa (1763-1827)


din comentariile autorului:
A trai zen inseamna sa fii lucid, sa alegi intre ceea ce trece si ceea ce ramane ...


Povestirea zen curata spiritul, socheaza principiile, rastoarna modurile de gandire, reteaza prejudecatile. "Trebuie sa golesti ceasca daca vrei sa o umpli", spune maestrul ceaiului. Scopul zenului este acela de a restitui "fata originara", inocenta. Ne cheama sa facem experienta comuniunii noastre cu universul. Ne dezvaluie infinitul in finit.


Povestirea zen nu da inapoi in fata nici unei metode: rasul, absurdul, provocarea, brutalitatea dar si tandretea, compasiunea, miracolul, poezia, tacerea. Si adauga misterul. Deseori suntem "pe punctul" de a intelege ... dar concluzia ne scapa. In toate formele de artei zen , pictura, teatru sau poezie, se manifesta o parte de insolit. Zenul favorizeaza linia nesigura, linia franta, desenul asimetric, si chiar in celebrele gradini zen, cu nisip alb de o suta de ori greblat, sunt adaugate uneori cateva frunze uscate imprastiate, nepotrivite acolo, inutile. Pentru ca o forma perfecta este ceva inchis. Definitia clara asasineaza. Zenul ofera intotdeauna o iesire prin care se va strecura intuitia, unde se va naste posibila scanteie.


"povestirile muntilor albastri" dupa cum le numeste poetic un vechi text chinez, sunt o cale de Iluminare, sunt purtatoarele unuia dintre cele mai nobile mesaje spirituale ale omenirii. dar fiecare gaseste aici ceea ce cauta, o alta privire asupra vietii sale sau simpla placere de a auzi lucruri minunate. Se potrivesc si celor mari si celor mici, dupa intuitia fiecaruia si nivelul de lectura. Povestirea zen, care ne deschide portile unei lumi fermecate, este mai intai o scoala de libertate.

povestire de origine japoneza: "in loc de ramas bun":

Un calugar zen se pregatea sa vorbeasca in piata mare a satului. Isi compusese cu grija discursul si se pregatea sa citeasca, cand o pala brusca de vant a facut sa-i zboare foile in crengile unui lamai. Luat prin surprindere, incapabil sa-si gaseasca sirul predicii, a zis:
-Prieteni, iata in rezumat ce voiam sa va spun. Cand mi-e foame, mananc; cand mi-e somn, dorm!
-Dar nu toata lumea face asa maestre? a intrebat cineva din multime.
-Nu! Nu in acelasi fel!
-De ce, maestre?
-Cand oamenii mananca, se gandesc la o mie de lucruri; cand adorm, se gandesc la problemele lor. Iata de ce nu fac la fel ca mine!
Si calugarul a coborat in mijlocul lor, a primit darurile, iar celor care inca ii mai puneau intrebari, le raspundea:
-detaliile le veti gasi in crengile lamaiului....


in loc de ramas bun, pe cand cautam o poza cu un lamai mare si bogat .... :


                                    
                                           Buddha’s hands, an ornamental citron variety 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu