duminică, 19 decembrie 2010
advaita vedanta
in lipsa discomfortului (parikheda), controlul (nigraha) mintii (manas) se poate produce in egala masura ca si golirea oceanului picatura cu picatura, cu ajutorul unui fir de iarba.
miercuri, 1 decembrie 2010
carlos castaneda - cealalta realitate - 2
A-ti refuza ceva este o ingaduinta si nu-ti recomand asa ceva.
Ingaduinta de a-ti nega ceva e de departe cea mai rea. Ea ne face sa credem ca suntem cineva, cand in realitate santem doar fixati in noi.
In fiecare din noi exista un orificiu asemanator cu portiunea moale din varful capului unui copil, care se inchide cu varsta, portita aceasta insa se deschide pe masura ce-ti dezvolti vointa, se afla in zona abdominala in locul fibrelor luminoase, este o deschidere care permite ca prin spatiul respectiv sa se avante vointa, ca o sageata.
Vointa este ceva care te poate face sa reusesti, atunci cand gandurile tale iti spun ca vei fi infrant. Vointa este cea ce te face invulnerabil, te poate trimite printr-un perete, prin spatiu, in luna, daca doresti.
Lumea este cea pe care o percepem noi, in orice maniera am alege s-o percepem.
'Perceperea lumii' presupune un proces de intelegere a tot ceea ce ni se prezinta, aceasta 'perceptie' particulara este facuta cu simturile noastre si cu vointa.
Moartea este un partener de neinlocuit, care sta langa noi pe pat. Fiecare particica minuscula de cunoastere care devine putere, are ca forta centrala moartea. Moartea da o ultima atingere, si tot ceea ce e atins de ea devine intr-adevar putere.
Fara constiinta mortii ne-ar lipsi potenta necesara, concentrarea necesara, care transforma timpul normal al cuiva pe pamant in putere magica.
Ideea mortii iminente, in loc sa devina o obsesie, devine o indiferenta.
Doar ideea mortii este cea care il face pe om sa fie destul de detasat ca sa nu-si refuze nimic. Doar ideea mortii confera unui om destula detasare, astfel incat sa devina incapabil sa se abandoneze oricarui lucru.
Un om detasat, stie ca n-are nici o posibilitate de a-si tine moartea la distanta, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie sa inteleaga perfect ca alegerea sa este responsabilitatea lui, si ca, o data ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recriminari. Cu constiinta mortii sale, cu detasarea sa, si cu puterea deciziilor sale, luptatorul isi aranjaza viata intr-o maniera strategica.
Ingaduinta de a-ti nega ceva e de departe cea mai rea. Ea ne face sa credem ca suntem cineva, cand in realitate santem doar fixati in noi.
In fiecare din noi exista un orificiu asemanator cu portiunea moale din varful capului unui copil, care se inchide cu varsta, portita aceasta insa se deschide pe masura ce-ti dezvolti vointa, se afla in zona abdominala in locul fibrelor luminoase, este o deschidere care permite ca prin spatiul respectiv sa se avante vointa, ca o sageata.
Vointa este ceva care te poate face sa reusesti, atunci cand gandurile tale iti spun ca vei fi infrant. Vointa este cea ce te face invulnerabil, te poate trimite printr-un perete, prin spatiu, in luna, daca doresti.
Lumea este cea pe care o percepem noi, in orice maniera am alege s-o percepem.
'Perceperea lumii' presupune un proces de intelegere a tot ceea ce ni se prezinta, aceasta 'perceptie' particulara este facuta cu simturile noastre si cu vointa.
Moartea este un partener de neinlocuit, care sta langa noi pe pat. Fiecare particica minuscula de cunoastere care devine putere, are ca forta centrala moartea. Moartea da o ultima atingere, si tot ceea ce e atins de ea devine intr-adevar putere.
Fara constiinta mortii ne-ar lipsi potenta necesara, concentrarea necesara, care transforma timpul normal al cuiva pe pamant in putere magica.
Ideea mortii iminente, in loc sa devina o obsesie, devine o indiferenta.
Doar ideea mortii este cea care il face pe om sa fie destul de detasat ca sa nu-si refuze nimic. Doar ideea mortii confera unui om destula detasare, astfel incat sa devina incapabil sa se abandoneze oricarui lucru.
Un om detasat, stie ca n-are nici o posibilitate de a-si tine moartea la distanta, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie sa inteleaga perfect ca alegerea sa este responsabilitatea lui, si ca, o data ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recriminari. Cu constiinta mortii sale, cu detasarea sa, si cu puterea deciziilor sale, luptatorul isi aranjaza viata intr-o maniera strategica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)