bhagavat ghita

Trebuie sa intelegi ce este fapta (randuita), sa intelegi ce este fapta oprita, sa intelegi ce este nefaptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.
Cel care vede in fapta nefaptuirea, si in nefaptuire fapta, acela este un intelept printre oameni, acela este un yoghin, (si totusi) savarseste pe de-a intregul fapta.
Despre cel ce trece la orice fapta, fara dorinta si hotarare, ale carui fapte sunt arse de focul cunoasterii; despre el, cei iluminati spun ca este un intelept.
Parasind frunctul faptelor, mereu multumit, liber chiar daca a trecut la fapta, acela nu savarseste nimic.
Fara dorinte, cu mintea si trupul stapanite, parasind orice bun lumesc, savarsind faptele numai cu trupul nu-si atrage pacat.

Pentru cel desprins de legaturi, eliberat, cu mintea fixata in cunoastere, care faptuieste pentru a sacrifica, fapta se sterge in intregime.

Sacrificiul cunoasterii este mai bun decat cel material .... toate faptele se desavarsesc in intregime in cunoastere, si chiar daca ai fi cel mai pacatos dintre toti pacatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinta, cu corabia cunoasterii.

Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, asa si focul cunoasterii face din toate faptele cenusa.
Nu exista aici (pe pamant) un instrument purificator asemanator cunoasterii; pe aceasta o gaseste singur, in sinea lui, cu timpul, cel desavarsit in yoga.

Cel al carui sine este sinele tuturor fiintelor, chiar daca infaptuieste, el nu este intinat.
" Nu eu faptuiesc ceva! ", asa gandeste cel concentrat care cunoaste adevarul, atunci cand vede, aude, atinge, miroase, mananca, merge, doarme, respira, vorbeste, da drumul, prinde, inchide si deschide pleoapele; el zice: " Simturile actioneaza in obiectele lor."
Cel care faptuieste daruindu-i lui Brahman (divinitatii, infinitatii) toate faptele, parasind orice legatura, de el nu se prinde pacatul, precum apa de frunzele lotusului.

Natura e cea care pune (totul) in miscare.
Cunoasterea e invaluita de necunoastere; prin ea li se tulbura mintea creaturilor.

Inteleptii privesc la fel la un brahman plin de stiinta si virtute morala, la un bou, la un elefant, la un caine sau la un mancator de caini.

Cel care cunoaste pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i placut, nu se sperie de ce-i neplacut.

Bucuriile nascute din contactul (simturilor) sunt matca durerii.

....cea careia i se spune renuntare este 'yoga'; caci nimeni nu devine yoghin fara sa renunte la dorinta.
Pentru ascetul doritor sa se inalte la 'yoga' instrumentul de indeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la 'yoga', instrumentul de indeplinire este renuntarea.

Yoga nu este pentru cel care mananca prea mult, nici pentru cel care nu mananca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult, nici pentru cel (mereu) treaz.

O nastere intr-o familie de intelepti yoghini este cea mai grea de dobandit in aceasta lume.
Acolo, isi redobandeste concentrarea din intruparea anterioara, si se straduieste si mai mult pentru desavarsirea spirituala.
Exercitiile repetate din trecut, il duc mai departe, chiar fara vreerea lui.

Din cel nemanifestat se nasc toate cele manifestate la venirea zilei; la venirea noptii se topesc in cel numit nemanifestat.

                                                            exodul spre lumina - sabin balasa

carlos castaneda - povestiri despre putere

Consolarea, limanul, frica, toate acestea sunt niste stari pe care le-ai invatat fara sa-ti pui problema valorii lor.

Gandurile si actiunile tale sunt stabilite pentru totdeauna in termenii gandirii lor. Asta e sclavie. Libertatea e scumpa, dar pretul ei nu e imposibil; fereste-te deci de urmaritorii tai, de maestri tai.

Lumea trebuie sa fie conform cu descrierea ei; mai exact, descrierea se reflecta pe sine.
Noi am invatat sa ne raportam la descrierea noastra despre lume prin intermediul 'obisnuintelor'.

Toti trecem prin aceleasi conflicte. Singurul mod de a le depasi consta in perseverenta de a actiona ca un luptator. Restul vine de la sine si prin sine, adica cunoasterea si puterea. Oamenii cunoasterii le au pe amandoua. Si totusi, nici unul dintre ei nu poate spune cum le-a capatat, doar ca ei au actionat ca niste luptatori, iar la un moment dat, totul s-a schimbat.

Asta e problema cuvintelor. Ele ne forteaza sa ne simtim totdeauna lipsiti de prejudecati, dar cand ajungem fata in fata cu lumea, ele ne pacalesc mereu si ajungem in final sa privim lumea ca de obicei, cu toate prejudecatile noastre. Din acest motiv, un vrajitor cauta mai degraba sa actioneze decat sa vorbeasca, iar prin acest mod el obtine o noua descriere a lumii, in care vorbirea nu e asa importanta, si in care actiunile noi au reflexii noi.

Mai devreme sau mai tarziu, totul va fi perfect clar, fara a trebui sa fie clar, fara a trebui sa fie acceptabil sau inacceptabil.

Luptatorul incepe cu certitudinea ca spiritul sau nu este echilibrat; apoi, traind in autocontrol si constiinta deplina, dar fara graba sau obligatie, el actioneaza in cel mai bun mod pentru a-si castiga echilibrul. Dezechilibrul se datoreaza in totalitate actiunilor noastre.

Lumea nu ne apare direct. Descrierea ei e undeva intre noi si adevarul existent. Noi ne gasim cu un pas in urma, iar experienta noastra despre lume e intotdeauna o amintire a experientei. Noi ne amintim in mod continuu clipa care tocmai a trecut. Ne amintim, ne amintim, ne amintim.

Soliditatea, materialitatea, sunt amintiri. De aceea, ca tot ce simtim despre lume, ele sunt amintiri pe care le acumulam. Memoriile descrierii.