luni, 11 aprilie 2011

carlos castaneda - povestiri despre putere

Consolarea, limanul, frica, toate acestea sunt niste stari pe care le-ai invatat fara sa-ti pui problema valorii lor.

Gandurile si actiunile tale sunt stabilite pentru totdeauna in termenii gandirii lor. Asta e sclavie. Libertatea e scumpa, dar pretul ei nu e imposibil; fereste-te deci de urmaritorii tai, de maestri tai.

Lumea trebuie sa fie conform cu descrierea ei; mai exact, descrierea se reflecta pe sine.
Noi am invatat sa ne raportam la descrierea noastra despre lume prin intermediul 'obisnuintelor'.

Toti trecem prin aceleasi conflicte. Singurul mod de a le depasi consta in perseverenta de a actiona ca un luptator. Restul vine de la sine si prin sine, adica cunoasterea si puterea. Oamenii cunoasterii le au pe amandoua. Si totusi, nici unul dintre ei nu poate spune cum le-a capatat, doar ca ei au actionat ca niste luptatori, iar la un moment dat, totul s-a schimbat.

Asta e problema cuvintelor. Ele ne forteaza sa ne simtim totdeauna lipsiti de prejudecati, dar cand ajungem fata in fata cu lumea, ele ne pacalesc mereu si ajungem in final sa privim lumea ca de obicei, cu toate prejudecatile noastre. Din acest motiv, un vrajitor cauta mai degraba sa actioneze decat sa vorbeasca, iar prin acest mod el obtine o noua descriere a lumii, in care vorbirea nu e asa importanta, si in care actiunile noi au reflexii noi.

Mai devreme sau mai tarziu, totul va fi perfect clar, fara a trebui sa fie clar, fara a trebui sa fie acceptabil sau inacceptabil.

Luptatorul incepe cu certitudinea ca spiritul sau nu este echilibrat; apoi, traind in autocontrol si constiinta deplina, dar fara graba sau obligatie, el actioneaza in cel mai bun mod pentru a-si castiga echilibrul. Dezechilibrul se datoreaza in totalitate actiunilor noastre.

Lumea nu ne apare direct. Descrierea ei e undeva intre noi si adevarul existent. Noi ne gasim cu un pas in urma, iar experienta noastra despre lume e intotdeauna o amintire a experientei. Noi ne amintim in mod continuu clipa care tocmai a trecut. Ne amintim, ne amintim, ne amintim.

Soliditatea, materialitatea, sunt amintiri. De aceea, ca tot ce simtim despre lume, ele sunt amintiri pe care le acumulam. Memoriile descrierii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu