carlos castaneda - povestiri despre putere

Cheia problemelor pe care le ridica perfectiunea este simtul timpului ... Nu exista supravietuitori pe acest pamant.

Un profesor trebuie sa fie onest si sa-si avertizeze discipolul ca inocenta si tihna momentului sunt doar un miraj, ca in fata lui se afla un abis fara fund si ca, o data deschisa usa, nu mai exista nici o cale de intoarcere.

Nu mai ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru 'ratiunea' ta.

Ceea ce conteaza e ca luptatorul sa fie impecabil.

Increderea luptatorului nu e increderea omului obisnuit. Omul obisnuit cauta certitudine in ochii interlocutorului si ii spune incredere de sine. Luptatorul cauta perfectiunea in proprii sai ochi si ii spune simplitate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptatorul e legat doar de el insusi. Increderea in sine cere sa stii ceva sigur; simplitatea cere sa fii impecabil in actiuni si sentimente.

Nu conteaza ce dezvalui sau ce tii in tine. Tot ce facem, tot ce suntem, sta in puterea noastra personala. Daca avem destula, un singur cuvant dezvaluit ar fi suficient pentru a ne schimba viata. Dar daca nu avem destula putere personala, ne pot fi dezvaluite si cele mai importante parti de intelepciune ....

Ne aplicam diverse trucuri pentru a ne forta sa abandonam cautarea. Ca o contramasura, trebuie sa persistam in pofida tuturor barierelor si a dezamagirilor.

...reactii exagerate = in viata respectivului existau lucruri nerezolvate.

Dialogul interior este cel care ne tine legati de pamant. Lumea e asa si asa, asa si pe dincolo doar pentru ca discutam cu noi insine despre ea ca e asa. Trecerea in lumea vrajitorilor se deschide dupa ce luptatorul a invatat sa-si opreasca dialogul interior. A schimba parerea noastra despre lume este punctul crucial al vrajitorilor. Iar oprirea dialogului interior este singurul mod de realizare a acestuia. Restul e doar umplutura.

Luptatorul isi primeste sansa oricare ar fi ea, si o accepta in deplina modestie. El accepta cu modestie ceea ce este, nu ca pe o sursa de regrete, ci ca pe o provocare palpabila.

Umilinta luptatorului nu seamana cu cea a cersetorului. Luptatorul nu-si pleaca niciodata capul in fata nimanui; dar in acelasi timp nu permite nimanui sa-si plece capul in fata sa. Cersetorul cade in genunchi la scoaterea palariei si sterge podeaua in fata oricui crede el ca e mai sus decat el, dar el cere in acelasi timp ca oricine e mai mic decat el sa stearga podeaua in fata lui.
Ce sant maestri? Modestia luptatorului nu permite sa fii maestrul nimanui.

bhagavat gita

Cel care isi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele (in carapacea ei), acela are o intelepciune neclintita.

Chiar si la omul intelept care se stapaneste ... simturile framantate tarasc mintea cu forta.

In omul ce-si indreapta mereu gandul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele.

Mintii coplesite de ratacirea simturilor intepepciunea ii este luata, precum corabia de vant pe ape.

Cand este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapaneste vegheaza; cand este veghe pentru fiinte, pentru inteleptul care vede (sinele) este noapte.

Nu prin abtinere de la fapte ajunge omul la nefaptuire si nici prin renuntare la lume nu se capata desavarsirea.
Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savarseasca fapte, caci savarseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din natura (prakrti).
Cel care stapanindu-si organele de actiune sta (nemiscat) dar isi readuce in minte
obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut.
Cel care stapanindu-si simturile cu mintea, ... , trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste (de ceilalti).
Savarseste fapte prescrise! Fapta este mai buna decat nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta.
Inafara celor savarsite pentru sacrificiu, restul faptelor inlantuiesc lumea; in acest scop indeplineste fapta, ..., eliberat de legaturi.

Asa a fost pusa in miscare roata; cel care nu o face sa se invarteasca (mai departe), aici (pe pamant), acela traieste zadarnic, nemernic, dedat simturilor.

Savarseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins (de ea), caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme.

mihai eminescu - imparat si proletar

Virtutea pentru dansii, ea nu exista. Insa
V'o predica, .......

Caci voi murind in sange, ei pot sa fie mari.

Religia - o fraza de dansii inventata,
Ca cu a ei putere sa va aplece'n jug,

Cu umbre, care nu sunt, v'a 'ntunecat vederea
Si v'a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti ...

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;

De lege n'au nevoie - virtutea e usoara
Cand ai ce-ti trebuieste ...Iar legi sunt pentru voi
 Voua va pune lege, pedepse va masoara

Sfarmati tot ce arata mandrie si avere,
O! desbracati viata de haina-i de granit,
De purpura, de aur, de lacrimi, de urat -
Sa fie un vis numai, sa fie o parere,
Ce far' de patimi trece in timpul nesfarsit.

... Locul hienei il lua cel vorbaret,
Locul cruzimei vechie, cel lin si pismaret,
Formele se schimbara, dar raul a ramas.

Atunci va veti intoarce la vremile-aurite
Ce mitele albastre ni le soptesc ades

Chiar moartea cand va stinge lampa vietii finite,
Vi s'a parea un inger cu parul blond si des.

Va creste tot ce'n lume este menit sa creasca

In orice om o lume isi face incercarea,
Batranul Demiurgos se opinteste'n van;
In orice minte lumea isi pune intrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sadite in noian?

In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,
Si'n toata omenirea in veci acelasi om -
In multe forme-apare a vietii cruda taina,
Pe toti ea ii insala, la nime se distaina,
Dorinti nemarginite planand intr-un atom.

Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste
Ca'n urma-ti raman toate astfel cum sunt, de dregi
Oricat ai drege'n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare ... s'un gand te-ademeneste:
"Ca vis al mortii-eterne e viata lumii'ntregi "