Cand luptatorul a obtinut rabdarea, se afla in drum spre vointa. Stie cum sa astepte. Moartea sta cu el pe rogojina, sunt prieteni. ... As spune ca luptatorul invata fara graba pentru ca isi asteapta vointa, si intr-o zi reuseste sa realizeze ceva, care in conditii normale ar fi cu totul imposibil de realizat.
Cand te agheti de probleme neinteresante, te infunzi. Singura problema interesanta este directia.
Intotdeauna insisti sa stii lucrurile de la inceput. Dar nu exista nici un inceput, inceputul e doar in capul tau.
Cum putem depasi o problema? Lasand-o sa se transforme in nimic.
Un luptator nu este niciodata nepregatit, si nu se grabeste niciodata. Sa intalnesti un aliat fara aceasta conditie, inseamna sa ataci un leu cu gazele tale.
Pentru a intalni un aliat, un om trebuie sa fie un luptator ireprosabil, sau aliatul se va intoarce impotriva lui si-l va distruge.
Drumul cunoasterii nu e unul fortat. Pentru a invata trebuie sa fim stimulati. Pe drumul cunoasterii ne batem intotdeauna cu ceva, evitam ceva, si acel ceva este totdeauna inexplicabil, mai mare si mai puternic decat noi. Fortele inexplicabile vor veni la tine. Omul obisnuit, in ignoranta lui, crede ca fortele acelea pot fi schimbate sau explicate; el nu stie intr-adevar cum sa faca asta, dar se asteapta ca actiunile omenirii sa le explice sau sa le schimbe mai devreme sau mai tarziu.
Vrajitorul nu se gandeste sa le explice, sau sa le schimbe, in loc de asta, invata sa foloseasca acele forte, redirectionandu-le si adaptandu-se singur la directia lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu