bhagavat gita

N-a fost nici (o vreme) cand eu sa nu fi existat, sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom inceta sa existam vreodata cu totii in viitor.

Precum cel intrupat in acest (trup) trece prin copilarie, tinerete si batranete, tot asa trece (dupa moarte) si in alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

Contactele (simturilor) cu materia sunt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sunt trecatoare; indura-le o Bharata.

Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta; hotarul lor este vazut de catre cel care cunoaste adevarul.

Cel care stie ca acesta (cel intrupat) ucide, (ca si) cel care stie ca acesta este ucis, amandoi nu stiu; acesta nu ucide si nu este ucis.
El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii (acum) nu va mai deveni (nici in viitor): cel nenascut, etern, neintrerupt, stravechi nu moare cand trupul este ucis.

Precum un om, care lepadand vesmintele invechite, ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi.

Moartea este sigura pentru cel nascut, nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neinlaturat, tu nu trebuie sa te intristezi.

Cel intrupat in toate trupurile este pururi de nevatamat, o Bharata, de aceea nu trebuie sa plangi vreo fiinta.

Privind la Legea (ta) proprie (svadharma) nu trebuie sa tremuri; pentru un razboinic nu exista nimic mai bun decat lupta inscrisa in Lege.

Facnd egale fericirea cu suferinta, castigul cu pierderea, victoria cu infrangerea, fii gata de lupta; asa nu-ti vei atrage pacatul.
..........
Yoga, cunoasterea prin stapanirea careia , vei parasi lanturile faptei (karman).

Numai fapta sa-ti fie conducatoare si niciodata fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor ...
Stand in yoga, indeplineste faptele, parasind legatura (fata de ele) .... fiind acelasi la reusita si la nereusita; acestei egalitati (de spirit) i se spune yoga.
Fapta este de departe mai prejos de yoga cunoasterii (buddhiyoga) .... cauta-ti refugiul in cunoastere; sunt demni de mila cei care au drept temei (al faptelor) fructul (acestora).

Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobandeste binele sau raul, nu se bucura si nu se supara, acela are intelepciunea (prajna) neclintita.