carlos castaneda - povestiri despre putere

Cheia problemelor pe care le ridica perfectiunea este simtul timpului ... Nu exista supravietuitori pe acest pamant.

Un profesor trebuie sa fie onest si sa-si avertizeze discipolul ca inocenta si tihna momentului sunt doar un miraj, ca in fata lui se afla un abis fara fund si ca, o data deschisa usa, nu mai exista nici o cale de intoarcere.

Nu mai ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru 'ratiunea' ta.

Ceea ce conteaza e ca luptatorul sa fie impecabil.

Increderea luptatorului nu e increderea omului obisnuit. Omul obisnuit cauta certitudine in ochii interlocutorului si ii spune incredere de sine. Luptatorul cauta perfectiunea in proprii sai ochi si ii spune simplitate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptatorul e legat doar de el insusi. Increderea in sine cere sa stii ceva sigur; simplitatea cere sa fii impecabil in actiuni si sentimente.

Nu conteaza ce dezvalui sau ce tii in tine. Tot ce facem, tot ce suntem, sta in puterea noastra personala. Daca avem destula, un singur cuvant dezvaluit ar fi suficient pentru a ne schimba viata. Dar daca nu avem destula putere personala, ne pot fi dezvaluite si cele mai importante parti de intelepciune ....

Ne aplicam diverse trucuri pentru a ne forta sa abandonam cautarea. Ca o contramasura, trebuie sa persistam in pofida tuturor barierelor si a dezamagirilor.

...reactii exagerate = in viata respectivului existau lucruri nerezolvate.

Dialogul interior este cel care ne tine legati de pamant. Lumea e asa si asa, asa si pe dincolo doar pentru ca discutam cu noi insine despre ea ca e asa. Trecerea in lumea vrajitorilor se deschide dupa ce luptatorul a invatat sa-si opreasca dialogul interior. A schimba parerea noastra despre lume este punctul crucial al vrajitorilor. Iar oprirea dialogului interior este singurul mod de realizare a acestuia. Restul e doar umplutura.

Luptatorul isi primeste sansa oricare ar fi ea, si o accepta in deplina modestie. El accepta cu modestie ceea ce este, nu ca pe o sursa de regrete, ci ca pe o provocare palpabila.

Umilinta luptatorului nu seamana cu cea a cersetorului. Luptatorul nu-si pleaca niciodata capul in fata nimanui; dar in acelasi timp nu permite nimanui sa-si plece capul in fata sa. Cersetorul cade in genunchi la scoaterea palariei si sterge podeaua in fata oricui crede el ca e mai sus decat el, dar el cere in acelasi timp ca oricine e mai mic decat el sa stearga podeaua in fata lui.
Ce sant maestri? Modestia luptatorului nu permite sa fii maestrul nimanui.

bhagavat gita

Cel care isi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele (in carapacea ei), acela are o intelepciune neclintita.

Chiar si la omul intelept care se stapaneste ... simturile framantate tarasc mintea cu forta.

In omul ce-si indreapta mereu gandul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele.

Mintii coplesite de ratacirea simturilor intepepciunea ii este luata, precum corabia de vant pe ape.

Cand este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapaneste vegheaza; cand este veghe pentru fiinte, pentru inteleptul care vede (sinele) este noapte.

Nu prin abtinere de la fapte ajunge omul la nefaptuire si nici prin renuntare la lume nu se capata desavarsirea.
Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savarseasca fapte, caci savarseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din natura (prakrti).
Cel care stapanindu-si organele de actiune sta (nemiscat) dar isi readuce in minte
obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut.
Cel care stapanindu-si simturile cu mintea, ... , trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste (de ceilalti).
Savarseste fapte prescrise! Fapta este mai buna decat nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta.
Inafara celor savarsite pentru sacrificiu, restul faptelor inlantuiesc lumea; in acest scop indeplineste fapta, ..., eliberat de legaturi.

Asa a fost pusa in miscare roata; cel care nu o face sa se invarteasca (mai departe), aici (pe pamant), acela traieste zadarnic, nemernic, dedat simturilor.

Savarseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins (de ea), caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme.

mihai eminescu - imparat si proletar

Virtutea pentru dansii, ea nu exista. Insa
V'o predica, .......

Caci voi murind in sange, ei pot sa fie mari.

Religia - o fraza de dansii inventata,
Ca cu a ei putere sa va aplece'n jug,

Cu umbre, care nu sunt, v'a 'ntunecat vederea
Si v'a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti ...

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;

De lege n'au nevoie - virtutea e usoara
Cand ai ce-ti trebuieste ...Iar legi sunt pentru voi
 Voua va pune lege, pedepse va masoara

Sfarmati tot ce arata mandrie si avere,
O! desbracati viata de haina-i de granit,
De purpura, de aur, de lacrimi, de urat -
Sa fie un vis numai, sa fie o parere,
Ce far' de patimi trece in timpul nesfarsit.

... Locul hienei il lua cel vorbaret,
Locul cruzimei vechie, cel lin si pismaret,
Formele se schimbara, dar raul a ramas.

Atunci va veti intoarce la vremile-aurite
Ce mitele albastre ni le soptesc ades

Chiar moartea cand va stinge lampa vietii finite,
Vi s'a parea un inger cu parul blond si des.

Va creste tot ce'n lume este menit sa creasca

In orice om o lume isi face incercarea,
Batranul Demiurgos se opinteste'n van;
In orice minte lumea isi pune intrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sadite in noian?

In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,
Si'n toata omenirea in veci acelasi om -
In multe forme-apare a vietii cruda taina,
Pe toti ea ii insala, la nime se distaina,
Dorinti nemarginite planand intr-un atom.

Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste
Ca'n urma-ti raman toate astfel cum sunt, de dregi
Oricat ai drege'n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare ... s'un gand te-ademeneste:
"Ca vis al mortii-eterne e viata lumii'ntregi "

bhagavat gita

N-a fost nici (o vreme) cand eu sa nu fi existat, sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom inceta sa existam vreodata cu totii in viitor.

Precum cel intrupat in acest (trup) trece prin copilarie, tinerete si batranete, tot asa trece (dupa moarte) si in alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

Contactele (simturilor) cu materia sunt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sunt trecatoare; indura-le o Bharata.

Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta; hotarul lor este vazut de catre cel care cunoaste adevarul.

Cel care stie ca acesta (cel intrupat) ucide, (ca si) cel care stie ca acesta este ucis, amandoi nu stiu; acesta nu ucide si nu este ucis.
El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii (acum) nu va mai deveni (nici in viitor): cel nenascut, etern, neintrerupt, stravechi nu moare cand trupul este ucis.

Precum un om, care lepadand vesmintele invechite, ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi.

Moartea este sigura pentru cel nascut, nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neinlaturat, tu nu trebuie sa te intristezi.

Cel intrupat in toate trupurile este pururi de nevatamat, o Bharata, de aceea nu trebuie sa plangi vreo fiinta.

Privind la Legea (ta) proprie (svadharma) nu trebuie sa tremuri; pentru un razboinic nu exista nimic mai bun decat lupta inscrisa in Lege.

Facnd egale fericirea cu suferinta, castigul cu pierderea, victoria cu infrangerea, fii gata de lupta; asa nu-ti vei atrage pacatul.
..........
Yoga, cunoasterea prin stapanirea careia , vei parasi lanturile faptei (karman).

Numai fapta sa-ti fie conducatoare si niciodata fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor ...
Stand in yoga, indeplineste faptele, parasind legatura (fata de ele) .... fiind acelasi la reusita si la nereusita; acestei egalitati (de spirit) i se spune yoga.
Fapta este de departe mai prejos de yoga cunoasterii (buddhiyoga) .... cauta-ti refugiul in cunoastere; sunt demni de mila cei care au drept temei (al faptelor) fructul (acestora).

Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobandeste binele sau raul, nu se bucura si nu se supara, acela are intelepciunea (prajna) neclintita.

despre reguli

     ... daca oamenii vor trai dupa formule,
         vor fi furati ...

                                                                               pictura de Sabin Balasa

carlos castaneda - cealalta realitate

"A vedea" fara a fi mai intai luptator te-ar slabi, ti-ar da o resemnare, o dorinta de retragere, corpul tau s-ar altera, pentru ca ai deveni indiferent.

Spiritul unui luptator nu e inclinat spre compromisuri si lamentari, nici spre a castiga sau a pierde, .... si fiecare lupta e ca o ultima batalie a luptatorului pe pamant; .... isi lasa spiritul sa zboare liber si limpede. Iar pe masura ce poarta lupta, stiind ca vointa lui e impecabila, luptatorul rade si rade.

Nu invatam niciodata ca lucrurile pe care le facem ca oameni sunt doar niste scuturi, si le lasam sa ne domine si sa ne ravaseasca.

Un luptator trateaza lumea drept un mister nesfarsit, iar ceea ce fac oamenii drept o nebunie fara sfarsit.

Viermii, pasarile, copacii, toate ne-ar spune multe daca am avea viteza necesara de a le prinde mesajele. Dar trebuie sa fim in relatii bune cu toate fiintele vii din lumea asta. Acesta-i motivul pentru care trebuie sa vorbim cu plantele pe care le vom omora, pentru a le cere scuze ca le ranim; acelasi lucru trebuie facut cu animalele pe care le vanam. Trebuie sa luam doar atat cat ne trebuie, altfel plantele, si animalele si viermii pe care i-am ucis, se vor intoarce impotriva noastra si ne vor provoca boli si nenoroc.

Exista trei tipuri de fiinte: cele care nu ne pot da nimic, deoarece nu au nimic de oferit; cele ce pot produce doar frica, si cele ce au daruri.
............................................
Al treilea tip de spirit exista in locuri singuratice, abandonate, locuri care sant aproape inaccesibile. Un luptator care vrea sa gaseasca una dintre aceste fiinte, trebuie sa calatoreasca foarte departe si sa fie singur.
............................................
Cand un om se afla fata in fata cu un aliat, datatorul de secrete, trebuie sa-si adune tot curajul si sa-l prinda inainte sa-l prinda aliatul pe el, sau sa-l urmareasca inainte sa-l urmareasca acesta pe el. Urmarirea trebuie facuta fara incetare, si apoi va veni lupta.

carlos castaneda - cealalta realitate

Cand luptatorul a obtinut rabdarea, se afla in drum spre vointa. Stie cum sa astepte. Moartea sta cu el pe rogojina, sunt prieteni. ... As spune ca luptatorul invata fara graba pentru ca isi asteapta vointa, si intr-o zi reuseste sa realizeze ceva, care in conditii normale ar fi cu totul imposibil de realizat.

Cand te agheti de probleme neinteresante, te infunzi. Singura problema interesanta este directia.

Intotdeauna insisti sa stii lucrurile de la inceput. Dar nu exista nici un inceput, inceputul e doar in capul tau.

Cum putem depasi o problema? Lasand-o sa se transforme in nimic.

Un luptator nu este niciodata nepregatit, si nu se grabeste niciodata. Sa intalnesti un aliat fara aceasta conditie, inseamna sa ataci un leu cu gazele tale.

Pentru a intalni un aliat, un om trebuie sa fie un luptator ireprosabil, sau aliatul se va intoarce impotriva lui si-l va distruge.

Drumul cunoasterii nu e unul fortat. Pentru a invata trebuie sa fim stimulati. Pe drumul cunoasterii ne batem intotdeauna cu ceva, evitam ceva, si acel ceva este totdeauna inexplicabil, mai mare si mai puternic decat noi. Fortele inexplicabile vor veni la tine. Omul obisnuit, in ignoranta lui, crede ca fortele acelea pot fi schimbate sau explicate; el nu stie intr-adevar cum sa faca asta, dar se asteapta ca actiunile omenirii sa le explice sau sa le schimbe mai devreme sau mai tarziu.
Vrajitorul nu se gandeste sa le explice, sau sa le schimbe, in loc de asta, invata sa foloseasca acele forte, redirectionandu-le si adaptandu-se singur la directia lor.

advaita vedanta

in lipsa discomfortului (parikheda), controlul (nigraha) mintii (manas) se poate produce in egala masura ca si golirea oceanului picatura cu picatura, cu ajutorul unui fir de iarba.

carlos castaneda - cealalta realitate - 2

A-ti refuza ceva este o ingaduinta si nu-ti recomand asa ceva.

Ingaduinta de a-ti nega ceva e de departe cea mai rea. Ea ne face sa credem ca suntem cineva, cand in realitate santem doar fixati in noi.

In fiecare din noi exista un orificiu asemanator cu portiunea moale din varful capului unui copil, care se inchide cu varsta, portita aceasta insa se deschide pe masura ce-ti dezvolti vointa, se afla in zona abdominala in locul fibrelor luminoase, este o deschidere care permite ca prin spatiul respectiv sa se avante vointa, ca o sageata.

Vointa este ceva care te poate face sa reusesti, atunci cand gandurile tale iti spun ca vei fi infrant. Vointa este cea ce te face invulnerabil, te poate trimite printr-un perete, prin spatiu, in luna, daca doresti.

Lumea este cea pe care o percepem noi, in orice maniera am alege s-o percepem.
'Perceperea lumii' presupune un proces de intelegere a tot ceea ce ni se prezinta, aceasta 'perceptie' particulara este facuta cu simturile noastre si cu vointa.

Moartea este un partener de neinlocuit, care sta langa noi pe pat. Fiecare particica minuscula de cunoastere care devine putere, are ca forta centrala moartea. Moartea da o ultima atingere, si tot ceea ce e atins de ea devine intr-adevar putere.

Fara constiinta mortii ne-ar lipsi potenta necesara, concentrarea necesara, care transforma timpul normal al cuiva pe pamant in putere magica.

Ideea mortii iminente, in loc sa devina o obsesie, devine o indiferenta.

Doar ideea mortii este cea care il face pe om sa fie destul de detasat ca sa nu-si refuze nimic. Doar ideea mortii confera unui om destula detasare, astfel incat sa devina incapabil sa se abandoneze oricarui lucru.

Un om detasat, stie ca n-are nici o posibilitate de a-si tine moartea la distanta, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie sa inteleaga perfect ca alegerea sa este responsabilitatea lui, si ca, o data ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recriminari. Cu constiinta mortii sale, cu detasarea sa, si cu puterea deciziilor sale, luptatorul isi aranjaza viata intr-o maniera strategica.

epictet - 2 - manualul

Sa nu cumva sa crezi ca poti astepta toate fara munca incordata.

Fata de unele se impune renuntarea, fata de altele amanarea.

Nu fenomenele naturii chinuie pe oameni, ci parerile oamenilor despre dansele. Asa, bunaoara, moartea nu are nimic de temut.

Boala invinge corpul, dar nu si vointa.

Pentru toate exista o limita undeva, dar pentru tine nu exista.

Nu zice niciodata: 'Am pierdut cutare lucru.' ci 'L-am dat inapoi.'

Cand te vezi laudat uita-te bine daca n-ai gresit cararea ta.

Daca ai ajuns ca din bucate insirate inaintea ta sa nu iei nimic, atunci nu esti numai oaspetele zeilor, ci egalul lor.

Nu uita ca esti un actor intr-o drama aleasa de cineva mai mare decat tine; vei juca putin daca a ales-o scurta, mult daca a ales-o lunga.
Atat e al tau: sa joci frumos rolul primit, dar alegerea lui nu e treaba ta.

Esti invincibil daca nu te prinzi in lupte dincolo de sfera puterii tale.

Imparat, prefect, consul - nimicuri; om liber, aceasta e totul.

Nici vorba rea si nici batul care te loveste nu te doare, ci parerea ta despre dansele. Si asa, la inceputul oricarei dureri, vei gasi indata, nu un lucru, ci o parere a ta despre acel lucru. Cauta dar, inainte de toate, sa nu te rapeasca imediat parerea.

Moartea si exilul si toate ororile sa le ai deapururi inaintea ochilor tai. Dar mai ales moartea. Si atunci nu vei cadea prea jos, si nici nu te vei inalta cu gandul prea sus.

Scopul naturii se vede din lucrurile recunoscute de toti.

La orice lucru, cantareste bine inceputurile si urmarile lui. caci nu toti avem toate darurile, ci unii unele, si altii altele.

Raul nu poate veni niciodata din sfera lumii externe care nu depinde de noi.

Taci cat mai mult, vorbeste numai cand trebuie si cat mai scurt. Placerea ce o ai tu de a povesti, n-o au si cei dimprejur de a te asculta.

Daca iei un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau, iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat ramane.

Fii bun cu cine te insulta. Si zi oricand: 'Asa i s-a parut lui.'

Orice lucru are doua torti: de una poti sa-l ridici, de alta nu.

Iar de cumva vreunul te face prost, si tu nu-i dai nici o atentie, sa stii ca esti la inceputul intelepciunii. Oare oaia arata ciobanului cata iarba a mancat? Nu. Dar dupa ce a mistuit-o da atata lana si atata lapte. Asa si tu: Nu ameti lumea cu filosofia ta, ci arata la ce fapte ai ajuns, dupa ce ai pus-o in practica.

Semnul prostului: nici binele nici raul el nu-l asteapta de la dansul ci numai de la altii.

Semnul inteleptului: Binele si raul il asteapta numai de la dansul.

Semnul celui care inainteaza pe calea intelepciunii: nu ocaraste pe nimeni, si nu lauda pe nimeni; nu se plange de nimeni si nu da vina pe nimeni; nu vorbeste nimic de sine, nici ca este mare, nici ca stie multe. nu i-a mers bine o treaba? El este cauza. Il lauzi? Rade de tine. Il ocarasti? Tace si nu se supara. El a smuls din sine toata dorinta, si si-a indreptat toata energia catre indreptarea slabiciunilor firii sale omenesti.
Masura este armonia sufletului sau, si putin ii pasa daca lumea il ia drept un prost ori un incult. Intr-un cuvant, el nu se mai teme decat de sine, ca de un dusman, care mereu ii pune lanturi dinainte.

Daca te temi de moarte, de boala sau de saracie, vei fi nefericit.

Nu pretinde ca lucrurile sa se intample asa cum doresti tu, ci asa cum se intampla, si vei prospera intotdeauna.

Partea intai si cea mai necesara din filosofie este acea privitoare la punerea in practica a teoriilor.

carlos castaneda - cealalta realitate - 1

Te gandesti prea mult la tine. Asta iti genereaza o oboseala ciudata, care te face sa blochezi lumea din jurul tau si sa te agati de argumentele tale. De aceea, tot ce obtii sunt doar probleme.

Plante psihotropice:

• Peiota - Lophora Williamsii - 'Mescalito' - profesor si protector al oamenilor, invata 'adevaratul mod de a trai'
• Planta lui Jimson - Datura Inoxia - yerba del diablo - cumuleaza caracteristici feminine, posesiva, violenta, imprevizibila, confera puteri speciale, stapaneste pe cel care il urma, ii ofera tarie, stare de bine, indrazneala, indemanare, stimulent pentru cei cu inclinatie naturala spre cautarea puterii.
• ciperca Psilocybe Mexicana - adevaratul detinator al puterii, calitati masculine, calm, bland, previzibil, benefic pentru adepti, se recomanda persoanelor cu firi contemplative.

Cand te simti important devii greoi, stangaci, si te simti inutil. sa fii un om al cunoasterii inseamna sa fii liber si permeabil.

Fumul iti poate da viteza necesara pentru a surprinde o sclipire a lumii aceleia efemere.

Predilectia unui om al cunoasterii e ceva care te face sa stii.

'Intunericul' zilei e timpul cel mai bun pentru 'a vedea'.

Trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.

Cunoasterea e putere, si in clipa in care omul a luat-o pe drumul cunoasterii, el nu mai e raspunzator pentru ce se poate intampla celor ce vin in contact cu el.

Darurile puterii - apar atat de rar in viata cuiva, ele sunt unice si pretioase.

Oamenii reali arata ca niste oua luminoase cand 'ii vezi'.Neoamenii arata ca oamenii. Un caine nu poate fi niciodata pacalit, nici cioara.

Noi oamenii, stim foarte putine despre lume. Un coiot stie mai multe decat noi. Un coiot e greu de inselat de aparenta lumii.... ei vad aliatii; de obicei animalelor le e frica de ei, totusi daca sunt obisnuite sa 'vada' aliati, ii lasa in pace.

Unii oameni de pe strada nu sunt oameni.

Ingrijoreaza-te si gandeste-te inainte sa iei o decizie, dar dupa ce ai luat-o, elibereaza-te de ganduri si de griji, vor mai fi un milion de alte decizii de luat. Acesta este comportamentul luptatorului.

Un luptator se gandeste la moartea sa cand lucrurile devin neclare, pentru ca ideea mortii e singurul lucru care ne tempereaza spiritul.

Destinul nostru ca oameni este sa invatam, iar cel ce merge pe drumul cunoasterii e pregatit ca pentru razboi.

Pentru a deveni un om al cunoasterii, trebuie sa fii un luptator nu un copil plangaret. Trebuie sa te straduiesti fara sa cedezi, fara plangeri, fara eschivari, pana cand 'vezi'; doar ca sa realizesi atunci ca nimic nu conteaza.

Orbii nu rad niciodata. Corpurile lor tresar putin de impulsul rasului. Ei n-au prins niciodata partea comica a lumii si trebuie sa si-o imagineze. Rasul lor nu este clocotitor.

Trebuie sa vorbesti cu plantele inainte de a le culege. Pentru a 'vedea' plantele, trebuie sa le vorbesti personal. Trebuie sa ajungi sa le cunosti individual, plantele iti pot spune tot ce te intereseaza despre ele.

Un maestru vrajitor era un vultur, sau mai degraba aparea ca un vultur. Un vrajitor rau era un TECOLOTE, o bufnita, e ca un copil al noptii, pentru el cele mai folositoare animale erau pumele sau alte pisici salbatice, sau pasarile de noapte, in special bufnitele.

Totul este periculos.

Esti prea slab. Te grabesti cand ar trebui sa astepti, dar astepti cand ar trebui sa te grabesti.

Viata e grea, iar pentru un copil e oroarea insasi.

Daca nu ne umileste nimeni suntem rai.

Oamenii sunt ori invingatori ori infranti, si in functie de asta devin persecutori sau victime.

'Vederea' imprastie iluziile victoriei, infrangerii sau suferintei.

Trebuie sa astepti linistit, stiind ca astepti si stiind ce astepti. Asa se poarta un luptator.
Iar daca va fi o problema in a-ti onora promisiunea, atunci va trebui sa fii constient ca o faci. Apoi va veni un moment cand asteptarea ta se va tremina, si nu va mai trebui sa-ti onorezi promisiunea. Nu putem face nimic pentru viata celor pe care i-am ranit. Numai ei pot anula actiunea asta. Cum? Invatand sa-si anihileze dorintele. Atat timp cat se considera victime, viata lor va fi un iad. Si atat timp cat tu crezi acelasi lucru, promisiunea va fi valida.

Doar un luptator poate supravietui. El stie ca asteapta si stie ce asteapta. Iar in timp ce asteapta el nu doreste nimic, si astfel, orice lucru, cat de mic pe care-l primeste, este mai mult decat ii trebuie. Daca are nevoie sa manance, va gasi un mod, deoarece nu-i este foame, daca ceva il raneste, va gasi un mod de debarasa de asta, pentru ca nu-l doare. Sa-ti fie foame, sau sa te doara, inseamna ca omul s-a abandonat pe sine, si ca nu mai este un luptator, iar fortele foamei si a durerii il vor distruge.

Un luptator trebuie sa-si foloseasca vointa si rabdarea pentru a uita. De fapt, un luptator n-are la indemana decat vointa si rabdarea lui, si cu ele poate construi tot ce doreste.

Un luptator stie ca isi asteapta vointa. Vointa este ceva foarte clar si foarte puternic, care ne poate directiona actiunile. Vointa este ceva pe care omul o poate folosi, de exemplu pentru a castiga o batalie pe care, dupa toate calculele ar pierde-o.

Ceea ce ne face nefericiti este dorinta. Daca am invata sa ne reducem dorintele la zero, cel mai mic lucru pe care l-am primi ar fi un adevarat cadou.

Sa fii sarac, sau sa doresti, sunt doar ganduri, si la fel sunt ura, foamea sau durerea; in asta consta puterea pe care o avem pentru a ne opune fortelor care se manifesta in vietile noastre.

Daca vrei sa 'vezi', trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.