cele mai frumoase povestiri zen - henri brunel

' Broscoiul asta! ai crede
Ca o sa ragaie
Un nor! '
Issa (1763-1827)


din comentariile autorului:
A trai zen inseamna sa fii lucid, sa alegi intre ceea ce trece si ceea ce ramane ...


Povestirea zen curata spiritul, socheaza principiile, rastoarna modurile de gandire, reteaza prejudecatile. "Trebuie sa golesti ceasca daca vrei sa o umpli", spune maestrul ceaiului. Scopul zenului este acela de a restitui "fata originara", inocenta. Ne cheama sa facem experienta comuniunii noastre cu universul. Ne dezvaluie infinitul in finit.


Povestirea zen nu da inapoi in fata nici unei metode: rasul, absurdul, provocarea, brutalitatea dar si tandretea, compasiunea, miracolul, poezia, tacerea. Si adauga misterul. Deseori suntem "pe punctul" de a intelege ... dar concluzia ne scapa. In toate formele de artei zen , pictura, teatru sau poezie, se manifesta o parte de insolit. Zenul favorizeaza linia nesigura, linia franta, desenul asimetric, si chiar in celebrele gradini zen, cu nisip alb de o suta de ori greblat, sunt adaugate uneori cateva frunze uscate imprastiate, nepotrivite acolo, inutile. Pentru ca o forma perfecta este ceva inchis. Definitia clara asasineaza. Zenul ofera intotdeauna o iesire prin care se va strecura intuitia, unde se va naste posibila scanteie.


"povestirile muntilor albastri" dupa cum le numeste poetic un vechi text chinez, sunt o cale de Iluminare, sunt purtatoarele unuia dintre cele mai nobile mesaje spirituale ale omenirii. dar fiecare gaseste aici ceea ce cauta, o alta privire asupra vietii sale sau simpla placere de a auzi lucruri minunate. Se potrivesc si celor mari si celor mici, dupa intuitia fiecaruia si nivelul de lectura. Povestirea zen, care ne deschide portile unei lumi fermecate, este mai intai o scoala de libertate.

povestire de origine japoneza: "in loc de ramas bun":

Un calugar zen se pregatea sa vorbeasca in piata mare a satului. Isi compusese cu grija discursul si se pregatea sa citeasca, cand o pala brusca de vant a facut sa-i zboare foile in crengile unui lamai. Luat prin surprindere, incapabil sa-si gaseasca sirul predicii, a zis:
-Prieteni, iata in rezumat ce voiam sa va spun. Cand mi-e foame, mananc; cand mi-e somn, dorm!
-Dar nu toata lumea face asa maestre? a intrebat cineva din multime.
-Nu! Nu in acelasi fel!
-De ce, maestre?
-Cand oamenii mananca, se gandesc la o mie de lucruri; cand adorm, se gandesc la problemele lor. Iata de ce nu fac la fel ca mine!
Si calugarul a coborat in mijlocul lor, a primit darurile, iar celor care inca ii mai puneau intrebari, le raspundea:
-detaliile le veti gasi in crengile lamaiului....


in loc de ramas bun, pe cand cautam o poza cu un lamai mare si bogat .... :

                                    
                                           Buddha’s hands, an ornamental citron variety 

introducere in hermeneutica - moises silva, walter c. kaiser

Lewis Carroll: through the Looking Glass :
    "      - Cand eu intrebuintez un cuvant, zise Durdum-Durdam pe un ton dispretuitor, inseamna exact ce am vrut eu sa insemne, nici mai mult, nici mai putin.
           - Intrebarea e, spuse Alice, daca poti face cuvintele sa insemne atat de multe lucruri deosebite.
           - Intrebarea e, raspunse Durdum-Durdam, cine trebuie sa fie stapan, asta-i tot.
      ...................................................................................
     Alice era prea naucita, ca sa poata spune ceva, asa ca, dupa cateva clipe Durdum Durdam incepu din nou:
           - Impenetrabilitate! Asa spun eu!
           - N-ai vrea sa-mi spui si mie ce inseamna?...
           - Prin "impenetrabilitate" vreau sa spun ca am sporovait destul despre acest subiect si ca ar fi bine sa spui ce ai de gand sa faci de-acum incolo, intrucat banuiesc ca n-ai de gand sa ramai aici cate zile mai ai de trait.
           - E prea de tot sa faci un cuvant sa insemne atat de mult, zise Alice ganditoare.
           - Cand pun un cuvant sa munceasca ata de mult, zise Durdum-Durdam, totdeauna il platesc suplimentar.
           - O ! zise Alice. Era prea naucita ca sa mai spuna ceva. "


In 1960, Hans-Georg Gadamer a publicat Adevar si metoda. Titlul cartii contine tema principalei sale teze: Adevarul nu rezida in incercarea cititorului de a se intoarce la intelesul originar al autorului; acest ideal nu poate fi atins, intrucat fiecare interpret are o alta cunoastere, diferita a textului, in functie de momentul istoric in care se afla el ca cititor.Din aceasta teza centrala decurg patru afirmatii, care constituie esenta metodei sale:
1. In procesul de interpretare nu se poate evita prejudecata (germ., Vorurteil), care trebuie sa fie incurajata, daca dorim sa intelegem intreaga lucrare, si nu doar parti din ea. Aceasta 'preintelegere' provine din noi insine, si nu din text, deoarece textul are un inteles nedeterminat.
2. Intelesul unui text se constituie dincolo de autor, de unde rezulta ca a-l intelege nu tine de a reproduce ceea ce a facut autorul, ci este ceva productiv. Subiectul, nu autorul, este cel care determina intelesul.
3. Explicatia unui pasaj nu exte exclusiv rezultatul perspectivei interpretului, dupa cum nu este exclusiv nici rezultatul situatiei istorice originare a textului. Ci ea este o 'fuziune de orizonturi' (germ., Horizontverschmellzung) . In procesul de intelegere, cele doua perspective sunt subsumate intr-o alternativa terta.
4. Intelesurile trecute nu pot fi reproduse in prezent, deoarece existenta din trecut nu poate deveni existenta in prezent.


In 1965 Paul Ricoeur in Despre interpretare: eseu asupra lui Freud, dupa parerea sa, scrisul modifica fundamental natura comunicarii si genereaza un intreg set de operatii, din care fac parte si urmatoarele patru:
1. Un text este independent, din punct de vedere semantic, de intentia autorului. Textul insemna acum tot ceea ce poate sa insemne, nu neaparat ce dorise autorul sa insemne.
2. Genurile literare nu au doar functia de a clasifica textele; ele ofera de fapt, si un cod care modeleaza modul in care un scriitor va interpreta acel text.
3. O data ce textul a fost scris, intelesurile nu mai sunt determinate de  intelegerea pe care o avea destinatarul initial cu privire la acele texte. Fiecare cititor ulterior, poate, la randul lui, sa-si regaseasca propria situatie in acel text, caci acesta, spre deosebire de un mesaj oral, transcende circumstantele originare. Noile interpretari nu sunt mai putin valide. Ele nu trebuie sa fie in contradictie totala cu intelegerea destinatarului originar, dar pot fi diferite, mai bogate sau, dimpotriva, mai sarace.
4. O data ce un text este scris, sensul a ceea ce spune nu mai este legat direct de referentul sau, adica de lucrul la care se refera. Noul inteles nu mai este constrans de limite situationale si, prin urmare, deschide un nou univers al intelesului.

bhagavat ghita

Trebuie sa intelegi ce este fapta (randuita), sa intelegi ce este fapta oprita, sa intelegi ce este nefaptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.
Cel care vede in fapta nefaptuirea, si in nefaptuire fapta, acela este un intelept printre oameni, acela este un yoghin, (si totusi) savarseste pe de-a intregul fapta.
Despre cel ce trece la orice fapta, fara dorinta si hotarare, ale carui fapte sunt arse de focul cunoasterii; despre el, cei iluminati spun ca este un intelept.
Parasind frunctul faptelor, mereu multumit, liber chiar daca a trecut la fapta, acela nu savarseste nimic.
Fara dorinte, cu mintea si trupul stapanite, parasind orice bun lumesc, savarsind faptele numai cu trupul nu-si atrage pacat.

Pentru cel desprins de legaturi, eliberat, cu mintea fixata in cunoastere, care faptuieste pentru a sacrifica, fapta se sterge in intregime.

Sacrificiul cunoasterii este mai bun decat cel material .... toate faptele se desavarsesc in intregime in cunoastere, si chiar daca ai fi cel mai pacatos dintre toti pacatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinta, cu corabia cunoasterii.

Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, asa si focul cunoasterii face din toate faptele cenusa.
Nu exista aici (pe pamant) un instrument purificator asemanator cunoasterii; pe aceasta o gaseste singur, in sinea lui, cu timpul, cel desavarsit in yoga.

Cel al carui sine este sinele tuturor fiintelor, chiar daca infaptuieste, el nu este intinat.
" Nu eu faptuiesc ceva! ", asa gandeste cel concentrat care cunoaste adevarul, atunci cand vede, aude, atinge, miroase, mananca, merge, doarme, respira, vorbeste, da drumul, prinde, inchide si deschide pleoapele; el zice: " Simturile actioneaza in obiectele lor."
Cel care faptuieste daruindu-i lui Brahman (divinitatii, infinitatii) toate faptele, parasind orice legatura, de el nu se prinde pacatul, precum apa de frunzele lotusului.

Natura e cea care pune (totul) in miscare.
Cunoasterea e invaluita de necunoastere; prin ea li se tulbura mintea creaturilor.

Inteleptii privesc la fel la un brahman plin de stiinta si virtute morala, la un bou, la un elefant, la un caine sau la un mancator de caini.

Cel care cunoaste pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i placut, nu se sperie de ce-i neplacut.

Bucuriile nascute din contactul (simturilor) sunt matca durerii.

....cea careia i se spune renuntare este 'yoga'; caci nimeni nu devine yoghin fara sa renunte la dorinta.
Pentru ascetul doritor sa se inalte la 'yoga' instrumentul de indeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la 'yoga', instrumentul de indeplinire este renuntarea.

Yoga nu este pentru cel care mananca prea mult, nici pentru cel care nu mananca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult, nici pentru cel (mereu) treaz.

O nastere intr-o familie de intelepti yoghini este cea mai grea de dobandit in aceasta lume.
Acolo, isi redobandeste concentrarea din intruparea anterioara, si se straduieste si mai mult pentru desavarsirea spirituala.
Exercitiile repetate din trecut, il duc mai departe, chiar fara vreerea lui.

Din cel nemanifestat se nasc toate cele manifestate la venirea zilei; la venirea noptii se topesc in cel numit nemanifestat.

                                                            exodul spre lumina - sabin balasa

carlos castaneda - povestiri despre putere

Consolarea, limanul, frica, toate acestea sunt niste stari pe care le-ai invatat fara sa-ti pui problema valorii lor.

Gandurile si actiunile tale sunt stabilite pentru totdeauna in termenii gandirii lor. Asta e sclavie. Libertatea e scumpa, dar pretul ei nu e imposibil; fereste-te deci de urmaritorii tai, de maestri tai.

Lumea trebuie sa fie conform cu descrierea ei; mai exact, descrierea se reflecta pe sine.
Noi am invatat sa ne raportam la descrierea noastra despre lume prin intermediul 'obisnuintelor'.

Toti trecem prin aceleasi conflicte. Singurul mod de a le depasi consta in perseverenta de a actiona ca un luptator. Restul vine de la sine si prin sine, adica cunoasterea si puterea. Oamenii cunoasterii le au pe amandoua. Si totusi, nici unul dintre ei nu poate spune cum le-a capatat, doar ca ei au actionat ca niste luptatori, iar la un moment dat, totul s-a schimbat.

Asta e problema cuvintelor. Ele ne forteaza sa ne simtim totdeauna lipsiti de prejudecati, dar cand ajungem fata in fata cu lumea, ele ne pacalesc mereu si ajungem in final sa privim lumea ca de obicei, cu toate prejudecatile noastre. Din acest motiv, un vrajitor cauta mai degraba sa actioneze decat sa vorbeasca, iar prin acest mod el obtine o noua descriere a lumii, in care vorbirea nu e asa importanta, si in care actiunile noi au reflexii noi.

Mai devreme sau mai tarziu, totul va fi perfect clar, fara a trebui sa fie clar, fara a trebui sa fie acceptabil sau inacceptabil.

Luptatorul incepe cu certitudinea ca spiritul sau nu este echilibrat; apoi, traind in autocontrol si constiinta deplina, dar fara graba sau obligatie, el actioneaza in cel mai bun mod pentru a-si castiga echilibrul. Dezechilibrul se datoreaza in totalitate actiunilor noastre.

Lumea nu ne apare direct. Descrierea ei e undeva intre noi si adevarul existent. Noi ne gasim cu un pas in urma, iar experienta noastra despre lume e intotdeauna o amintire a experientei. Noi ne amintim in mod continuu clipa care tocmai a trecut. Ne amintim, ne amintim, ne amintim.

Soliditatea, materialitatea, sunt amintiri. De aceea, ca tot ce simtim despre lume, ele sunt amintiri pe care le acumulam. Memoriile descrierii.

bhagavat ghita

Precum cei nestiutori faptuiesc legati de fapte, tot asa, cel intelept, dorind binele oamenilor (faptuieste) desprins (de ele).
Krishna: Pentru mine nu mai exista nimic de infaptuit....nimic care sa trebuiasca dobandit, si totusi ma aflu in actiune.
Daca eu nu m-as afla tot timpul, neobosit in actiune, toti oamenii mi-ar urma calea.
Aceste lumi ar pieri daca eu nu (mi)-as indeplini fapta, as fi cel care face haos, as duce la pieire fiintele.

Toate faptele se indeplinesc de catre Tendintele (guna) Naturii (prakrti); cel cu Sinele tulburat de Eu gandeste: 'faptuitorul sunt eu'.
Cel care nu este legat (de fapte) gandeste: 'Tendintele actioneaza asupra Tendintelor'.

Krishna: Incredintandu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fara dorinte si lipsit de (gandul) 'al meu', lupta, scapat de zbuciumul indoielii.
Oamenii care urmeaza aceasta invatatura eterna .... aceia se elibereaza de fapte.

Chiar si inteleptul se poarta dupa cum ii este firea lui, fiintele isi urmeaza firea; ce-o va tine in loc?
In obiectul oricarui simt se afla patima si ura; sa nu intre sub stapanirea lor, acestea doua sunt dusmanii lui.
Legea proprie (svadharma), (chiar) cu lipsuri, este mai buna decat Legea altuia, chiar cu grija respectata; este mai bine sa pieri in legea ta proprie; Legea altuia este periculoasa.
De cine-i stapanit omul cand savarseste pacatul, desi nu-l doreste ... de parca-i tras cu forta?
Aceasta este fie dorinta, fie ura, nascuta fiecare din Tendinta 'rajas', marele devorator, marele rau, sa stii ca acesta este dusmanul aici (pe pamant).
Precum focul este invaluit de fum, ... tot asa si aceasta 'cunoastere' este invaluita de aceasta 'Tendinta'.
Ascunsa este cunoasterea celui intelept, de catre acest vesnic dusman, care sub forma dorintei ... este un foc greu de stins.
Lacasul sau sunt simturile, simtul intern si mintea; prin aceasta el tulbura pe cel intrupat, ascunzand Cunoasterea.
De aceea tu, ... stapanindu-ti dintru inceput simturile, ucide-l pe cel rau, pe cel care distruge Cunoasterea si intelegerea.
....dusmanul de care cu greu te apropii, a carui forma este dorinta.

radu gyr - n-ai desmierda

N-ai desmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii din cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

hermes trismegistus - corpus hermeticum

    din cartea a IV-a: 'Cheia' - comentarii

Un pamantean este un zeu muritor, iar zeul ceresc este un om nemuritor.
Prin om se inteleg numai acele fiinte care sunt inzestrate cu cea mai inalta inteligenta ori constiinta spirituala, a-ti lipsi aceasta inseamna a nu fi inca om, ci numai potentialitatea unui om.
'Cheia' evita de asemenea si eroarea antropomorfismului, prin definirea Divinitatii ca nefiind in sine nici viata, nici minte, nici substanta, ci cauza acestora.
Necunoasterea lui Dumnezeu este declarata ca fiind cel mai mare rau, insa Dumnezeu nu poate fi recunoscut in fenomene sau vazut cu ochii. Cautarea trebuie intreprinsa in interior.

Multor ganditori de azi le lipseste constiinta spirituala, .... necunoscand semnificatia si potentialitatile omului, ei confunda forma cu substanta, si partea exterioara si manifesta a omului cu omul insusi, si, in consecinta, pentru a satisface aceasta parte socotesc ca este necesar ca omul s-o duca bine, indiferent cat de distrugatoare pentru autentica umanitate sunt practicile la care recurg.

martin palmer - elemente de taoism

Taoismul neaga validitatea limbajului. Chuang Tzu ofera multe exemple ale inadecvarii limbii si cunoasterii. Iata doua dintre cele mai frumoase comentarii ale sale:

" Despre Cale nu se poate gandi ca fiind, nici ca nefiind. Numind-o Cale, adoptam doar un expedient temporar.... Perfectiunea Caii si a lucrurilor - nici cuvintele, nici tacerea nu sunt capabile s-o exprime. sa nu vorbesti, nici sa nu taci - aceasta este cea mai inalta forma de discutie. "

" Odata, Chuang Chou (Chuang Tzu) a visat ca era un fluture, zburand de ici-colo fericit si facand ce voia. Nu stia ca era Chuang Chou. Dintr-o data, s-a trezit si era limpede, si fara putinta de tagada, ca era Chuang Chou. dar nu stia daca era Chuang Chou, care visase ca era fluture, sau un fluture visand ca era Chuang Chou. "

carlos castaneda - povestiri despre putere

Cheia problemelor pe care le ridica perfectiunea este simtul timpului ... Nu exista supravietuitori pe acest pamant.

Un profesor trebuie sa fie onest si sa-si avertizeze discipolul ca inocenta si tihna momentului sunt doar un miraj, ca in fata lui se afla un abis fara fund si ca, o data deschisa usa, nu mai exista nici o cale de intoarcere.

Nu mai ai timp si totusi esti inconjurat de eternitate. Ce paradox pentru 'ratiunea' ta.

Ceea ce conteaza e ca luptatorul sa fie impecabil.

Increderea luptatorului nu e increderea omului obisnuit. Omul obisnuit cauta certitudine in ochii interlocutorului si ii spune incredere de sine. Luptatorul cauta perfectiunea in proprii sai ochi si ii spune simplitate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptatorul e legat doar de el insusi. Increderea in sine cere sa stii ceva sigur; simplitatea cere sa fii impecabil in actiuni si sentimente.

Nu conteaza ce dezvalui sau ce tii in tine. Tot ce facem, tot ce suntem, sta in puterea noastra personala. Daca avem destula, un singur cuvant dezvaluit ar fi suficient pentru a ne schimba viata. Dar daca nu avem destula putere personala, ne pot fi dezvaluite si cele mai importante parti de intelepciune ....

Ne aplicam diverse trucuri pentru a ne forta sa abandonam cautarea. Ca o contramasura, trebuie sa persistam in pofida tuturor barierelor si a dezamagirilor.

...reactii exagerate = in viata respectivului existau lucruri nerezolvate.

Dialogul interior este cel care ne tine legati de pamant. Lumea e asa si asa, asa si pe dincolo doar pentru ca discutam cu noi insine despre ea ca e asa. Trecerea in lumea vrajitorilor se deschide dupa ce luptatorul a invatat sa-si opreasca dialogul interior. A schimba parerea noastra despre lume este punctul crucial al vrajitorilor. Iar oprirea dialogului interior este singurul mod de realizare a acestuia. Restul e doar umplutura.

Luptatorul isi primeste sansa oricare ar fi ea, si o accepta in deplina modestie. El accepta cu modestie ceea ce este, nu ca pe o sursa de regrete, ci ca pe o provocare palpabila.

Umilinta luptatorului nu seamana cu cea a cersetorului. Luptatorul nu-si pleaca niciodata capul in fata nimanui; dar in acelasi timp nu permite nimanui sa-si plece capul in fata sa. Cersetorul cade in genunchi la scoaterea palariei si sterge podeaua in fata oricui crede el ca e mai sus decat el, dar el cere in acelasi timp ca oricine e mai mic decat el sa stearga podeaua in fata lui.
Ce sant maestri? Modestia luptatorului nu permite sa fii maestrul nimanui.

bhagavat gita

Cel care isi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele (in carapacea ei), acela are o intelepciune neclintita.

Chiar si la omul intelept care se stapaneste ... simturile framantate tarasc mintea cu forta.

In omul ce-si indreapta mereu gandul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele.

Mintii coplesite de ratacirea simturilor intepepciunea ii este luata, precum corabia de vant pe ape.

Cand este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapaneste vegheaza; cand este veghe pentru fiinte, pentru inteleptul care vede (sinele) este noapte.

Nu prin abtinere de la fapte ajunge omul la nefaptuire si nici prin renuntare la lume nu se capata desavarsirea.
Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savarseasca fapte, caci savarseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din natura (prakrti).
Cel care stapanindu-si organele de actiune sta (nemiscat) dar isi readuce in minte
obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut.
Cel care stapanindu-si simturile cu mintea, ... , trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste (de ceilalti).
Savarseste fapte prescrise! Fapta este mai buna decat nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta.
Inafara celor savarsite pentru sacrificiu, restul faptelor inlantuiesc lumea; in acest scop indeplineste fapta, ..., eliberat de legaturi.

Asa a fost pusa in miscare roata; cel care nu o face sa se invarteasca (mai departe), aici (pe pamant), acela traieste zadarnic, nemernic, dedat simturilor.

Savarseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins (de ea), caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme.

mihai eminescu - imparat si proletar

Virtutea pentru dansii, ea nu exista. Insa
V'o predica, .......

Caci voi murind in sange, ei pot sa fie mari.

Religia - o fraza de dansii inventata,
Ca cu a ei putere sa va aplece'n jug,

Cu umbre, care nu sunt, v'a 'ntunecat vederea
Si v'a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti ...

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;

De lege n'au nevoie - virtutea e usoara
Cand ai ce-ti trebuieste ...Iar legi sunt pentru voi
 Voua va pune lege, pedepse va masoara

Sfarmati tot ce arata mandrie si avere,
O! desbracati viata de haina-i de granit,
De purpura, de aur, de lacrimi, de urat -
Sa fie un vis numai, sa fie o parere,
Ce far' de patimi trece in timpul nesfarsit.

... Locul hienei il lua cel vorbaret,
Locul cruzimei vechie, cel lin si pismaret,
Formele se schimbara, dar raul a ramas.

Atunci va veti intoarce la vremile-aurite
Ce mitele albastre ni le soptesc ades

Chiar moartea cand va stinge lampa vietii finite,
Vi s'a parea un inger cu parul blond si des.

Va creste tot ce'n lume este menit sa creasca

In orice om o lume isi face incercarea,
Batranul Demiurgos se opinteste'n van;
In orice minte lumea isi pune intrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sadite in noian?

In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,
Si'n toata omenirea in veci acelasi om -
In multe forme-apare a vietii cruda taina,
Pe toti ea ii insala, la nime se distaina,
Dorinti nemarginite planand intr-un atom.

Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste
Ca'n urma-ti raman toate astfel cum sunt, de dregi
Oricat ai drege'n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare ... s'un gand te-ademeneste:
"Ca vis al mortii-eterne e viata lumii'ntregi "

bhagavat gita

N-a fost nici (o vreme) cand eu sa nu fi existat, sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom inceta sa existam vreodata cu totii in viitor.

Precum cel intrupat in acest (trup) trece prin copilarie, tinerete si batranete, tot asa trece (dupa moarte) si in alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.

Contactele (simturilor) cu materia sunt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sunt trecatoare; indura-le o Bharata.

Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta; hotarul lor este vazut de catre cel care cunoaste adevarul.

Cel care stie ca acesta (cel intrupat) ucide, (ca si) cel care stie ca acesta este ucis, amandoi nu stiu; acesta nu ucide si nu este ucis.
El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii (acum) nu va mai deveni (nici in viitor): cel nenascut, etern, neintrerupt, stravechi nu moare cand trupul este ucis.

Precum un om, care lepadand vesmintele invechite, ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi.

Moartea este sigura pentru cel nascut, nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neinlaturat, tu nu trebuie sa te intristezi.

Cel intrupat in toate trupurile este pururi de nevatamat, o Bharata, de aceea nu trebuie sa plangi vreo fiinta.

Privind la Legea (ta) proprie (svadharma) nu trebuie sa tremuri; pentru un razboinic nu exista nimic mai bun decat lupta inscrisa in Lege.

Facnd egale fericirea cu suferinta, castigul cu pierderea, victoria cu infrangerea, fii gata de lupta; asa nu-ti vei atrage pacatul.
..........
Yoga, cunoasterea prin stapanirea careia , vei parasi lanturile faptei (karman).

Numai fapta sa-ti fie conducatoare si niciodata fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor ...
Stand in yoga, indeplineste faptele, parasind legatura (fata de ele) .... fiind acelasi la reusita si la nereusita; acestei egalitati (de spirit) i se spune yoga.
Fapta este de departe mai prejos de yoga cunoasterii (buddhiyoga) .... cauta-ti refugiul in cunoastere; sunt demni de mila cei care au drept temei (al faptelor) fructul (acestora).

Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobandeste binele sau raul, nu se bucura si nu se supara, acela are intelepciunea (prajna) neclintita.

carlos castaneda - cealalta realitate

Cand luptatorul a obtinut rabdarea, se afla in drum spre vointa. Stie cum sa astepte. Moartea sta cu el pe rogojina, sunt prieteni. ... As spune ca luptatorul invata fara graba pentru ca isi asteapta vointa, si intr-o zi reuseste sa realizeze ceva, care in conditii normale ar fi cu totul imposibil de realizat.

Cand te agheti de probleme neinteresante, te infunzi. Singura problema interesanta este directia.

Intotdeauna insisti sa stii lucrurile de la inceput. Dar nu exista nici un inceput, inceputul e doar in capul tau.

Cum putem depasi o problema? Lasand-o sa se transforme in nimic.

Un luptator nu este niciodata nepregatit, si nu se grabeste niciodata. Sa intalnesti un aliat fara aceasta conditie, inseamna sa ataci un leu cu gazele tale.

Pentru a intalni un aliat, un om trebuie sa fie un luptator ireprosabil, sau aliatul se va intoarce impotriva lui si-l va distruge.

Drumul cunoasterii nu e unul fortat. Pentru a invata trebuie sa fim stimulati. Pe drumul cunoasterii ne batem intotdeauna cu ceva, evitam ceva, si acel ceva este totdeauna inexplicabil, mai mare si mai puternic decat noi. Fortele inexplicabile vor veni la tine. Omul obisnuit, in ignoranta lui, crede ca fortele acelea pot fi schimbate sau explicate; el nu stie intr-adevar cum sa faca asta, dar se asteapta ca actiunile omenirii sa le explice sau sa le schimbe mai devreme sau mai tarziu.
Vrajitorul nu se gandeste sa le explice, sau sa le schimbe, in loc de asta, invata sa foloseasca acele forte, redirectionandu-le si adaptandu-se singur la directia lor.

advaita vedanta

in lipsa discomfortului (parikheda), controlul (nigraha) mintii (manas) se poate produce in egala masura ca si golirea oceanului picatura cu picatura, cu ajutorul unui fir de iarba.

carlos castaneda - cealalta realitate - 2

A-ti refuza ceva este o ingaduinta si nu-ti recomand asa ceva.

Ingaduinta de a-ti nega ceva e de departe cea mai rea. Ea ne face sa credem ca suntem cineva, cand in realitate santem doar fixati in noi.

In fiecare din noi exista un orificiu asemanator cu portiunea moale din varful capului unui copil, care se inchide cu varsta, portita aceasta insa se deschide pe masura ce-ti dezvolti vointa, se afla in zona abdominala in locul fibrelor luminoase, este o deschidere care permite ca prin spatiul respectiv sa se avante vointa, ca o sageata.

Vointa este ceva care te poate face sa reusesti, atunci cand gandurile tale iti spun ca vei fi infrant. Vointa este cea ce te face invulnerabil, te poate trimite printr-un perete, prin spatiu, in luna, daca doresti.

Lumea este cea pe care o percepem noi, in orice maniera am alege s-o percepem.
'Perceperea lumii' presupune un proces de intelegere a tot ceea ce ni se prezinta, aceasta 'perceptie' particulara este facuta cu simturile noastre si cu vointa.

Moartea este un partener de neinlocuit, care sta langa noi pe pat. Fiecare particica minuscula de cunoastere care devine putere, are ca forta centrala moartea. Moartea da o ultima atingere, si tot ceea ce e atins de ea devine intr-adevar putere.

Fara constiinta mortii ne-ar lipsi potenta necesara, concentrarea necesara, care transforma timpul normal al cuiva pe pamant in putere magica.

Ideea mortii iminente, in loc sa devina o obsesie, devine o indiferenta.

Doar ideea mortii este cea care il face pe om sa fie destul de detasat ca sa nu-si refuze nimic. Doar ideea mortii confera unui om destula detasare, astfel incat sa devina incapabil sa se abandoneze oricarui lucru.

Un om detasat, stie ca n-are nici o posibilitate de a-si tine moartea la distanta, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie sa inteleaga perfect ca alegerea sa este responsabilitatea lui, si ca, o data ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recriminari. Cu constiinta mortii sale, cu detasarea sa, si cu puterea deciziilor sale, luptatorul isi aranjaza viata intr-o maniera strategica.

epictet - 2 - manualul

Sa nu cumva sa crezi ca poti astepta toate fara munca incordata.

Fata de unele se impune renuntarea, fata de altele amanarea.

Nu fenomenele naturii chinuie pe oameni, ci parerile oamenilor despre dansele. Asa, bunaoara, moartea nu are nimic de temut.

Boala invinge corpul, dar nu si vointa.

Pentru toate exista o limita undeva, dar pentru tine nu exista.

Nu zice niciodata: 'Am pierdut cutare lucru.' ci 'L-am dat inapoi.'

Cand te vezi laudat uita-te bine daca n-ai gresit cararea ta.

Daca ai ajuns ca din bucate insirate inaintea ta sa nu iei nimic, atunci nu esti numai oaspetele zeilor, ci egalul lor.

Nu uita ca esti un actor intr-o drama aleasa de cineva mai mare decat tine; vei juca putin daca a ales-o scurta, mult daca a ales-o lunga.
Atat e al tau: sa joci frumos rolul primit, dar alegerea lui nu e treaba ta.

Esti invincibil daca nu te prinzi in lupte dincolo de sfera puterii tale.

Imparat, prefect, consul - nimicuri; om liber, aceasta e totul.

Nici vorba rea si nici batul care te loveste nu te doare, ci parerea ta despre dansele. Si asa, la inceputul oricarei dureri, vei gasi indata, nu un lucru, ci o parere a ta despre acel lucru. Cauta dar, inainte de toate, sa nu te rapeasca imediat parerea.

Moartea si exilul si toate ororile sa le ai deapururi inaintea ochilor tai. Dar mai ales moartea. Si atunci nu vei cadea prea jos, si nici nu te vei inalta cu gandul prea sus.

Scopul naturii se vede din lucrurile recunoscute de toti.

La orice lucru, cantareste bine inceputurile si urmarile lui. caci nu toti avem toate darurile, ci unii unele, si altii altele.

Raul nu poate veni niciodata din sfera lumii externe care nu depinde de noi.

Taci cat mai mult, vorbeste numai cand trebuie si cat mai scurt. Placerea ce o ai tu de a povesti, n-o au si cei dimprejur de a te asculta.

Daca iei un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau, iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat ramane.

Fii bun cu cine te insulta. Si zi oricand: 'Asa i s-a parut lui.'

Orice lucru are doua torti: de una poti sa-l ridici, de alta nu.

Iar de cumva vreunul te face prost, si tu nu-i dai nici o atentie, sa stii ca esti la inceputul intelepciunii. Oare oaia arata ciobanului cata iarba a mancat? Nu. Dar dupa ce a mistuit-o da atata lana si atata lapte. Asa si tu: Nu ameti lumea cu filosofia ta, ci arata la ce fapte ai ajuns, dupa ce ai pus-o in practica.

Semnul prostului: nici binele nici raul el nu-l asteapta de la dansul ci numai de la altii.

Semnul inteleptului: Binele si raul il asteapta numai de la dansul.

Semnul celui care inainteaza pe calea intelepciunii: nu ocaraste pe nimeni, si nu lauda pe nimeni; nu se plange de nimeni si nu da vina pe nimeni; nu vorbeste nimic de sine, nici ca este mare, nici ca stie multe. nu i-a mers bine o treaba? El este cauza. Il lauzi? Rade de tine. Il ocarasti? Tace si nu se supara. El a smuls din sine toata dorinta, si si-a indreptat toata energia catre indreptarea slabiciunilor firii sale omenesti.
Masura este armonia sufletului sau, si putin ii pasa daca lumea il ia drept un prost ori un incult. Intr-un cuvant, el nu se mai teme decat de sine, ca de un dusman, care mereu ii pune lanturi dinainte.

Daca te temi de moarte, de boala sau de saracie, vei fi nefericit.

Nu pretinde ca lucrurile sa se intample asa cum doresti tu, ci asa cum se intampla, si vei prospera intotdeauna.

Partea intai si cea mai necesara din filosofie este acea privitoare la punerea in practica a teoriilor.

carlos castaneda - cealalta realitate - 1

Te gandesti prea mult la tine. Asta iti genereaza o oboseala ciudata, care te face sa blochezi lumea din jurul tau si sa te agati de argumentele tale. De aceea, tot ce obtii sunt doar probleme.

Plante psihotropice:

• Peiota - Lophora Williamsii - 'Mescalito' - profesor si protector al oamenilor, invata 'adevaratul mod de a trai'
• Planta lui Jimson - Datura Inoxia - yerba del diablo - cumuleaza caracteristici feminine, posesiva, violenta, imprevizibila, confera puteri speciale, stapaneste pe cel care il urma, ii ofera tarie, stare de bine, indrazneala, indemanare, stimulent pentru cei cu inclinatie naturala spre cautarea puterii.
• ciperca Psilocybe Mexicana - adevaratul detinator al puterii, calitati masculine, calm, bland, previzibil, benefic pentru adepti, se recomanda persoanelor cu firi contemplative.

Cand te simti important devii greoi, stangaci, si te simti inutil. sa fii un om al cunoasterii inseamna sa fii liber si permeabil.

Fumul iti poate da viteza necesara pentru a surprinde o sclipire a lumii aceleia efemere.

Predilectia unui om al cunoasterii e ceva care te face sa stii.

'Intunericul' zilei e timpul cel mai bun pentru 'a vedea'.

Trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.

Cunoasterea e putere, si in clipa in care omul a luat-o pe drumul cunoasterii, el nu mai e raspunzator pentru ce se poate intampla celor ce vin in contact cu el.

Darurile puterii - apar atat de rar in viata cuiva, ele sunt unice si pretioase.

Oamenii reali arata ca niste oua luminoase cand 'ii vezi'.Neoamenii arata ca oamenii. Un caine nu poate fi niciodata pacalit, nici cioara.

Noi oamenii, stim foarte putine despre lume. Un coiot stie mai multe decat noi. Un coiot e greu de inselat de aparenta lumii.... ei vad aliatii; de obicei animalelor le e frica de ei, totusi daca sunt obisnuite sa 'vada' aliati, ii lasa in pace.

Unii oameni de pe strada nu sunt oameni.

Ingrijoreaza-te si gandeste-te inainte sa iei o decizie, dar dupa ce ai luat-o, elibereaza-te de ganduri si de griji, vor mai fi un milion de alte decizii de luat. Acesta este comportamentul luptatorului.

Un luptator se gandeste la moartea sa cand lucrurile devin neclare, pentru ca ideea mortii e singurul lucru care ne tempereaza spiritul.

Destinul nostru ca oameni este sa invatam, iar cel ce merge pe drumul cunoasterii e pregatit ca pentru razboi.

Pentru a deveni un om al cunoasterii, trebuie sa fii un luptator nu un copil plangaret. Trebuie sa te straduiesti fara sa cedezi, fara plangeri, fara eschivari, pana cand 'vezi'; doar ca sa realizesi atunci ca nimic nu conteaza.

Orbii nu rad niciodata. Corpurile lor tresar putin de impulsul rasului. Ei n-au prins niciodata partea comica a lumii si trebuie sa si-o imagineze. Rasul lor nu este clocotitor.

Trebuie sa vorbesti cu plantele inainte de a le culege. Pentru a 'vedea' plantele, trebuie sa le vorbesti personal. Trebuie sa ajungi sa le cunosti individual, plantele iti pot spune tot ce te intereseaza despre ele.

Un maestru vrajitor era un vultur, sau mai degraba aparea ca un vultur. Un vrajitor rau era un TECOLOTE, o bufnita, e ca un copil al noptii, pentru el cele mai folositoare animale erau pumele sau alte pisici salbatice, sau pasarile de noapte, in special bufnitele.

Totul este periculos.

Esti prea slab. Te grabesti cand ar trebui sa astepti, dar astepti cand ar trebui sa te grabesti.

Viata e grea, iar pentru un copil e oroarea insasi.

Daca nu ne umileste nimeni suntem rai.

Oamenii sunt ori invingatori ori infranti, si in functie de asta devin persecutori sau victime.

'Vederea' imprastie iluziile victoriei, infrangerii sau suferintei.

Trebuie sa astepti linistit, stiind ca astepti si stiind ce astepti. Asa se poarta un luptator.
Iar daca va fi o problema in a-ti onora promisiunea, atunci va trebui sa fii constient ca o faci. Apoi va veni un moment cand asteptarea ta se va tremina, si nu va mai trebui sa-ti onorezi promisiunea. Nu putem face nimic pentru viata celor pe care i-am ranit. Numai ei pot anula actiunea asta. Cum? Invatand sa-si anihileze dorintele. Atat timp cat se considera victime, viata lor va fi un iad. Si atat timp cat tu crezi acelasi lucru, promisiunea va fi valida.

Doar un luptator poate supravietui. El stie ca asteapta si stie ce asteapta. Iar in timp ce asteapta el nu doreste nimic, si astfel, orice lucru, cat de mic pe care-l primeste, este mai mult decat ii trebuie. Daca are nevoie sa manance, va gasi un mod, deoarece nu-i este foame, daca ceva il raneste, va gasi un mod de debarasa de asta, pentru ca nu-l doare. Sa-ti fie foame, sau sa te doara, inseamna ca omul s-a abandonat pe sine, si ca nu mai este un luptator, iar fortele foamei si a durerii il vor distruge.

Un luptator trebuie sa-si foloseasca vointa si rabdarea pentru a uita. De fapt, un luptator n-are la indemana decat vointa si rabdarea lui, si cu ele poate construi tot ce doreste.

Un luptator stie ca isi asteapta vointa. Vointa este ceva foarte clar si foarte puternic, care ne poate directiona actiunile. Vointa este ceva pe care omul o poate folosi, de exemplu pentru a castiga o batalie pe care, dupa toate calculele ar pierde-o.

Ceea ce ne face nefericiti este dorinta. Daca am invata sa ne reducem dorintele la zero, cel mai mic lucru pe care l-am primi ar fi un adevarat cadou.

Sa fii sarac, sau sa doresti, sunt doar ganduri, si la fel sunt ura, foamea sau durerea; in asta consta puterea pe care o avem pentru a ne opune fortelor care se manifesta in vietile noastre.

Daca vrei sa 'vezi', trebuie sa lasi fumul sa te ghideze.

epictet - 1

Daca vrei sa devii bun, da-ti seama intai ca esti rau.

Pune frau patimilor, pana nu-ti pun ele tie.

Nimenea nu este sclav, atata timp cat vointa lui e libera.

Ca un lant peste lumea materiala sta Fatalitatea, peste cea sufleteasca, Rautatea.

Nimenea din cei inchinati banului, placerii ori ambitiei nu cunoaste dragostea de om, ci numai sufletul ales.

Superioritatea sau inferioritatea unui animal se judeca dupa o calitate sau un defect al lui. Numai la om, calitatea lui distinctiva, virtutea, se trece cu vederea.

Intreaba-te singur: vreau eu sa fiu bogat ori fericit ? Pentru ca averea este darul trecator al imprejurarilor, iar fericirea este darul vointei tale.

Greu este si ca bogatul sa ajunga la intelepciune, si ca inteleptul sa ajunga la bogatie.

Nu te aprecia dupa bucatele care le consumi, ci dupa voia buna ce o ai in suflet. Caci bucatele, trecand prin tine, ajung la gunoi si s-a sfarsit, pe cand voia ta buna, chiar cand sufletul ti s-ar desperti de corp, tot voie buna ramane.

La ospete, nu uita ca ai doi cu tine: corpul si sufletul. Si tot ce dai corpului te trage in jos, iar ce dai sufletului te indreapta in sus.

Mai bine este ca, intemeiat pe adevar sa invingi o parere, decat intemeiat pe o parere, sa te invinga adevarul.

Cand cauti adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale; dar cand l-ai gasit, nimeni nu te mai poate invinge pe tine.

Adevarul triumfa prin puterea lui interna, parerea prin aparenta ei externa.

Precum omul sanatos nu vrea sa fie servit de bolnavi, omul liber nu vrea sa fie servit de sclavi, nici sa fie sclavul nimanui.

Dupa cum lupul seamana cu cainele, asa lingusitorul, seducatorul si parazitul iau forma amicului adevarat. Vezi dar, ca nu cumva in locul cainelui pazitor, sa primesti in nestiinta in casa ta pe lupul rapitor.

Cu cat o placere e mai rara, e mai intensa.

Daca intreci masura, faci din lucrul cel mai dorit, cel mai nesufarit.

Nici linia dreapta n-are nevoie de indreptare, nici justitia de justificare.

Sa nu mergi singur inaintea judecatii, pana cand nu te-ai judecat singur in fata dreptatii.

Mai bine sa judeci drept si sa auzi vorbe rele de la osandit, decat stramb, si sa te judece Natura si Adevarul cu dreptate.

In tot ceea ce faci, prima ta grija sa fie siguranta. Si e mai sigura tacerea decat vorbirea.

Nici gasca nu se teme de gagait, nici oaia de behait. Asa nu te teme nici tu de vuietul multimii.

Da Statului ce este al Statului, inainte de a cere el, si nu mai ai nimic cu dansul.

Dupa cum soarele nu asteapta nici imnuri, nici rugaciuni de lauda spre a a rasari; ci apare deodata cu lumina lui, in salutarile si adorarea tuturora, asa si tu, nu umbla dupa aplauze, reclama si complimente pentru a face binele, ci totul sa purceada din bunavointa ta, si, ca si soarele, vei avea iubirea tuturora.

Nici corabia nu se tine intr-o singura ancora, nici viata intr-o singura speranta.

Mai urgenta este indreptarea sufletului decat a corpului, caci e mai buna moartea decat viata urata.

Decat o viata lunga si urata, mai bine una scurta si buna, iata scara preferintei.

Inainte de a zice ori a incepe ceva, gandeste-te bine, caci dupa ce ai zis o vorba, ori a inceput vreo fapta, nu mai este in puterea ta a o lua inapoi.

Cand te-ai inmbracat in dreptate, nu te mai teme nicaieri de nimic.

Corbul scoate ochii mortului cand nu-i mai sunt de folos, lingusitorul orbeste ochii celui viu spre a face dintr-ansul un nmort.

Mania maimutei si amenintariel lingusitorului, tot una.

Cand dai un sfat, uita-te intai la simtul de pudoare si demnitate al celui ce te asculta. Caci cine nu se mai inroseste, nu se mai poate indrepta.

Sfatul indreapta, ocara indarjeste.

Strainului si saracului da-i cat poti totdeauna, caci si tu poti ajunge ca dansii.

Intelepciunea se arata prin rezistenta la placeri, prostia prin sclavia absoluta fata de ele.

Placerea e ca o nada a rautatii, pusa inaintea unui suflet lacom, usor il trage in undita pieirii.

Mai bine tine-ti poftele in frau, decat sa fii tu pus in frau pentru dansele.

Nu-i liber omul care nu-i stapan pe sine.

Trei struguri da vita de vie: intaiul al placerii, al doile al betiei, al treilea al obrazniciei.

Nu vorbi mult la petreceri pentru a-ti arata eruditia, caci fara voie o vei amesteca si cu firea ta.

La Zeu sa-ti fie gandul de mai multe ori pe zi decat la masa.

Inaintea legii, a superiorului si a intelepciunii sa se plece de-a-puri capul tau.

La bine, nu poti rasufla de prieteni, la greu ramai singur.

De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept ratiunea.

Ferice de cine nu suspina de ce n-are si se veseleste cu ce are.

Trebuie sa primesti tot ce aduce timpul cu voie buna. Atunci viata ta si-a gasit masura si armonia.

Nici sabia tocita, nici increderea oarba nu-s bune.

Numai o limba si doua urechi ti-a dat Natura, pentru ca sa asculti de doua ori mai mult decat vorbesti.

Nimic nu-i dulce ori amar prin sine, ci depinde de simtirea noastra.

Invatatura e ca aurul, are pret oriunde.

Calamitatile timpului aleg prietenii si dusmanii.

Norocul ca si roadele toamnei: trebuie cules la timpul lui.

Nebun cine se opune fatalitatii cosmice.

Nu-i bine sa vorbeasca invatatul intre neinvatati, nici omul treaz intre oameni beti.

Esti un biet suflet care taraie dupa el un hoit.

Cea mai mare parte dintre acei care se dau drept filosofi, sunt ai vorbelor nu ai faptei.

O teorie filosofica data unui sarlatan ori unei secaturi denaturate, intocmai ca o substanta turnata intr-un vas necurat, se altereaza si se strica pana la putrezire.

In fine, daca sunt doua vorbe pe care, daca le are omul in inima si le da ascultare la tot pasul, devine impecabil si isi asigura viata cea mai senina; acestea sunt 'suntine-te' si 'abtine-te'.

Prostul admite si aproba tot ce bate la poarta simtirii lui ca si cum ar fi real; pe cand inteleptul, desi zguduit o clipa, ia imediat atitudinea critica, si cercetand temeiul parerii sale, ii da la o parte masca, aratand-o in absurditatea ei rela, asa ca nu mai ramane nimic de temut.

carlos castaneda - al doilea cerc de putere

Sant patru vanturi, asa cum exista patru puncte cardinale. Binenteles, asta este pentru vrajitori, si pentru ceea ce fac ei. Pentru ei, numarul puterii este patru.
Primul vant este briza de dimineata. El iti aduce speranta si fericire, este vestitorul zilei. Vine si pleaca, patrunde peste tot. Uneori este blajin si de neobservat, alteori e sacaitor si plictisitor.
Alt vant, este vantul tare, ori cald ori rece, ori amndoua; un vant de amiaza. El bate plin de energie, dar in acelasi timp si cu orbire. Sparge usi si doboara ziduri. Un vrajitor trebuie sa fie teribil de puternic ca sa poata avea de a face cu vantul tare.
Apoi este vantul rece de dupa-amiaza. Trist si obositor, un vant care nu te va lasa niciodata in pace. Te face sa te inviorezi si sa plangi. Exista atata profunzime in el incat merita sa-l cauti.
Iar la sfarsit este vantul fierbinte. El invaluie, protejeaza si incalzeste totul. Pentru luptatori este un vant de noapte. Puterea lui apare odata cu intunericul.
Acestea sunt cele patru vanturi: briza - Est, vantul rece - Vest, cel fierbinte - Sud, iar cel tare - Nord.
Cele patru vanturi au de asemenea si personalitate. Briza e neteda, vesela si sireata.Vantul rece e melancolic, posac si intotdeauna ganditor. Vantul fierbinte e voios, nestapanit si exuberant. Vantul tare e enrgic, acaparant si nerabdator. Cele patru vanturi sant femei ... vanturile si femeile sant identice. Acesta este motivul pentru care femeile sant mai bune decat barbatii, adica femeile invata mai repede daca se asociaza cu vantul lor prielnic.
Femeile au menstruatia, in acest timp, femeile devin altceva. Aceasta este poarta lor ....

Ce sens ar avea sa incercam sa refuzam sau sa modelam acele lucruri care nu pot fi decat acceptate ?

Cel mai mare inamic al nostru este faptul ca nu credem niciodata ceea ce ni se intampla. Atunci cand ne dam seama, in sfarsit de ceea ce ni se intampla, de obicei e prea tarziu ca sa ne mai intoarcem. Intotdeauna intelectul este cel care ne pacaleste, pentru ca el este primul care primeste mesajul, dar in loc sa-i dea crezare, si sa actioneze imediat, el amana actiunea.

O persoana incompleta are o gaura in stomac.
In ochii unui vrajitor, o persoana completa apare ca un ou luminos, format din fibre complete, ca niste strune intinse; la pesoanele incomplete, fibrele sunt incretite la marginile gaurii.

Atunci cand ai un copil, copilul acela iti fura agerimea spiritului. Baiatul fura cea mai mare parte de la tata, fata de la mama. O oarecare nebunie, nevrozitate, o putere pe care au avut-o si nu mai este. Daca urmarim copiii putem vedea ca sunt indrazneti, se isca in salturi. Daca ii urmarim pe parintii lor, putem vedea ca sunt atenti si timizi. Ei nu mai merg in salturi. Noi explicam asta prin faptul ca parintii sunt maturi si au responsabilitati. Dar asta nu-i adevarat. adevarul este ca ei si-au pierdut agerimea spiritului.

Pentru a intra in cealalta lume, trebuie sa fii complet, fara gauri, fara pete, si cu toata agerimea spiritului.

Daca intalnesti evenimente ciudate, trebuie sa actionezi cu totul neasteptat.

Tot ce este in lume este forta de atractie sau de respingere. Pentru ca noi sa putem fi atrasi sau respinsi, trebuie sa fim ca o panza, ca un zmeu in vant. Dar daca avem o gaura in mijlocul luminozitatii noastre, forta aceasta va trece prin ea, si nu va actiona niciodata asupra noastra.

Nu poti schimba nimic atat timp cat te agati de forma umana. Luptatorul nu este niciodata dezamagit atunci cand nu reuseste sa se schimbe.

In lumea luptatorului totul depinde de puterea personala, si puterea personala depinde de impecabilitate.

Luptatorii au intotdeauna o sansa, indiferent cat de mica.

Viata asta pe care o traim acum este doar o nesfarsita viziune.

Un vanator vaneaza doar. Un stalker vaneaza orice, se vaneaza inclusiv pe sine.

Un luptator mananca incet si linistit, si foarte putin odata; patru inghitituri de mancare odata.

Vanarea slabiciunilor nu este de ajuns pentru a le lepada. Lucrul de care are nevoie un luptator pentru a fi un stalker impecabil este sa aiba un scop.

Oricine are destula putere personala pentru un anumit lucru.

Singurul factor care ne poate tine in frau disperarea, este constiinta mortii noastre; singurul lucru care ne poate da forta de a rezista la constrangerile si durerile vietii, si la temerile noastre in fata necunoscutului.

Daca nu ne concentram atentia asupra lumii, lumea dispare. Cand o femeie este la mestruatie, ea nu-si poate concentra atentia - asta este spartura, poarta .... in loc sa se lupte sa focalizeze, o femeie trebuie sa dea drumul imaginilor, privind fix la dealuri indepartate, sau la apa, ca un rau de exemplu, sau frivind fix la nori.

Fumul este ca ceata. Binenteles ca ceata este mai bune, dar este prea greu de manevrat, si nici nu se afla atat de la indemana precum fumul. Daca un vrajitor vrea sa 'vada' si sa cunoasca pe cineva care se ascunde mereu, pe cineva care este capricios si dificil, vrajitorul face un foc si lasa ca fumul acela sa invaluie persoana. orice ar ascunde, apare in fum. Fumul se folosete si pentru vindecat.

Ratiunea - unul din demonii care ne tin inlantuiti.

Primul cerc al puterii - atentia tonalului - capacitatea oamenilor normali de a pecepe, de a-si plasa constiinta asupra lumii obisnuite pe care o reprezinta viata cotidiana.
Al doilea cerc al puterii - atentia nagualului - capacitatea vrajitorilor de a-si plasa constiinta asupra lumii neobisnuite, capacitatea absolut uimitoare, pe care o avem cu totii, dar pe care numai vrajitorii o folosesc, de a stabili ordinea in lumea neobisnuita.

Alegem o singura data. Alegem sa fim fie luptatori, fie oameni obisnuiti. O a doua ocazie nu exista. Nu pe acest pamant.

Singura libertate pe care o au luptatorii este sa se comporte impecabil.

Forta care ne conduce destinele se gaseste inafara noastra, si nu are nimic de a face cu actiunile sau cu actul nostru volitiv.

Visatorii trebuie sa fie contemplatori inainte sa-si poata prinde a doua atentie.

Singurul mod de a opri lumea este prin incercare.

Contemplare pietre - Rocile sunt vechi, au o putere si o lumina aparte. Rocile nu se dezvaluie usor contemplatorilor, dar merita ca acestia sa insiste, deoarece rocile au secrete speciale ascunse in inima lor, secrete care pot ajuta vrajitorii in 'visatul' lor .... prinderea unei adieri, miros specific....

Odata ce ne oprim dialogul interior, oprim si lumea.

Impecabilitatea unui luptator consta in a-i ajuta pe oameni sa fie cum vor si a-i sustine in ceea ce sunt.

marcus aurelius - 2

Nu e drept ca altceva, de orice fel, cum ar fi lauda celor multi, ori puterea, ori placerea, sa se infrunte cu ceea ce este bun din punct de vedere rational, politic si practic. Toate acestea, desi pot parea ca se potrivesc cu lucrurile mai bune, intr-o oarecare masura dobandesc superioritatea toate in acelasi timp, si ne duc in deriva ...

Niciodata sa nu pretuiesti ceva care ti se pare ca aduce un asemenea folos incat sa te oblige sa-ti incalci promisiunile, sa-ti pierzi respectul de sine, sa urasti pe cineva, sa banuiesti, sa blestemi, sa te porti ca un fatarnic, sa doresti ceea ce trebuie ascuns dupa draperii; caci acela care prefera fata de oricine inteligenta, geniul si venerarea desavarsirii acestuia, nu joaca un rol tragic, nu geme, nu are nevoie nici de singuratate nici de companie ... va trai fara sa urmareasca moartea, dar si fara sa fuga de ea. daca pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, sufletul sau ii va fi inchis in trup, nu-l intereseaza, caci chiar daca trebuie sa paraseasca de indata lumea asta, va pleca la fel de usor ca si cum ar face orice altceva ce poate fi facut cu decenta si in buna randuiala.

Nimic nu e atat de folositor pentru inaltarea mintii, decat posibilitatea de a cerceta temeinic si in lumina adevarului fiecare obiect care ti se iveste in cursul vietii.

Asa cum medicii au intotdeauna instrumentele si cutitele pregatite pentru cazurile care le solicita priceperea pe nepusa masa, si tu ai principii pregatite pentru a intelege lucrurile divine si cele omenesti, si pentru a face orice fapta cat de neinsemnata, amintindu-ti de legatura ce uneste divinul cu umanul. Caci nu vei face bine nimic din cele omenesti daca nu vei tine seama in acelasi timp de cele divine, dupa cum nici invers nu e cu putinta.

Atunci cand e in armonie cu randuielile naturii, forta care te carmuieste dinlauntru, e intr-o legatura atat de stransa cu cele se intampla, incat se adpteaza intotdeauna cu usurinta la ceea ce este si ii este infatisat.

Nici o fatpa sa nu fie facuta fara un tel, nici altfel decat potrivit principiilor desavarsite ale artei.

Nu e loc mai linistit, mai lipsit de necazuri, in care sa se poata retrage cineva, decat propriul sau suflet, mai ales daca are ganduri launtrice care, odata vazute, il fac sa se simta pe deplin linistit, si, sustin ca linistea nu e nimic altceva decat buna randuiala a mintii.

Lucrurile nu ating sufletul, caci sunt inafara lui, si raman neclintite deoarece n-au simtaminte; tulburarile noastre provin doar de la opinie, care se afla inauntru.

Toate lucrurile pe care le vezi, se schimba de indata, si nu vor mai fi; gandeste-te mereu la cat de multe transformari din acestea ai fost martor. Universul e in continua transformare, viata e o parere.

Moartea e la fel ca nasterea, un mister al naturii, o compunere din aceleasi elemente si o descompunere in aceleasi.

In foarte scurt timp, atat tu cat si ceilalti veti fi morti, si in curand nici macar numele voastre nu vor ramane in urma.

Inlatura vaietul ' am fost ranit ' , si rana dispare.

Gandeste-te ca tot ceea ce se intampla, se intampla pe drept, iar daca observi cu atentie vei vedea ca asa e. Nu ma refer doar la continuitatea sirului lucrurilor, ci si la faptul ca acestea apar potrivit unei randuieli drepte, ca si cand cineva ar atribui fiecarui lucru valoarea cuvenita. Observa asadar inca de la inceput, si orice faci, fa gandindu-te ca trebuie sa fii bun, in sensul in care se intelege ca un om e bun. Pastreaza asta in minte, la fiecare fapta a ta.

Opinia ta despre lucruri, sa nu fie ca opinia celui care-ti face rau, sau ca aceea pe care doreste el s-o ai, tu priveste lucrurile asa cum sunt ele in realitate.

Existi ca o parte a universului. Vei disparea in ceea ce te-a produs, dar vei fi primit in ratiunea sa creatoare, prin transmutatie.

Mai multe boabe de tamaie pe acelasi altar, unul cade inainte, altul cade mai tarziu, de fapt, nu e nici o deosebire intre ele.

Nu te purta de parca ai avea de trait zace mii de ani. Moartea atarna deasupra capului tau. Cat timp traiesti, atat cat iti sta in puteri, fii bun.

Cat de multe necazuri evita cel care nu cauta sa vada ce spune, face ori gandeste vecinul sau, ci numai ce face el insusi, astfel incat sa fie drept si neprihanit.

Tot ceea ce e frumos in vreun fel, e frumos in sine, se incheie in sine, nu are lauda ca parte a sa. ceea ce este cu adevarat frumos, nu are nevoie de nimic mai mult, asa cum nu are nevoie de nimic mai mult legea, adevarul, bunavointa sau modestia.

Nu te lasa prins in vartej, ci in fiecare clipa ai respect pentru justitie, si cu prilejul fiecarei impresii, pastreaza-ti puterea de intelegere si judecata.

Tot ceea ce e in armonie cu tine, e in armonie si cu mine, o Universule. Nimic din ceea ce e la momentul potrivit pentru tine, nu e pentru mine prea devreme sau prea tarziu.

Ocupa-te cu putine lucruri daca vrei sa fii linistit. Fa mai intai de toate ceea ce e necesar. Omul ar trebui sa inlature nu doar faptele ce nu-s necesare, ci si gandurile de acest fel, pentru ca din ele sa nu decurga fapte de prisos.

 .....................................................................................................................................

se spune ca, marcus aurelius, angajase un servitor sa mearga in spatele lui prin piata; singura lui indatorire, era sa-i sopteasca la ureche atunci cand era aclamat de popor: ' esti doar un om, esti doar un om ... '